Cu formațiunile sale stâncoase, hornuri de zane, locuințe si biserici rupestre, peșteri și sute de baloane cu aer cald, frumos colorate care se inalta deodata la rasarit, Cappadocia este cu adevărat un loc plin de magie.
Un eveniment similar nu se mai petrece niciunde in lume, in afara de orasul Albuquerque, New Mexico, in timpul Festivalului Baloanelor din USA, iar asta se intampla o singura data in an. Asa ca nu e de mirare ca regiunea turceasca atrage vizitatori din absolut toate partile Globului.
Desigur ca si pentru noi Cappadocia a fost punctul culminant al circuitului turcesc, așa că am încercat să-i dedicăm cât mai mult timp posibil și cred că am reușit, cele 4 zile pline au fost suficiente încât să vedem principalele obiective. Dar a fost nevoie de multă alergătură și oboseală. Cred că ideal ar fi să ai o săptămână doar pentru zona asta și atunci poți vizita mai în tihnă și îți ajunge timpul și pentru unul sau două trasee prin văile celebre.
CAPPADOCIA, O MINUNE A NATURII
Pentru cine nu cunoaște mare lucru despre Cappadocia, la vederea imaginilor va avea impresia că este un fel de minune a naturii. Și nu greșește prea mult. Relieful Cappadociei s-a format în urma erupțiilor vulcanilor Erciyes și Hasan, care au transformat un platou odinioară sterp într-o atracție de renume mondial. Depozitul sedimentar s-a depus peste întreaga regiune în strat gros, creând tuful vulcanic care în timp s-a erodat lăsând la suprafață roca mai tare, bazaltul. Pe fondul acestor straturi de durități diferite, natura a sculptat formațiuni bizare în formă de conuri (numite „fairy chimneys”, sau „coșuri de zâne”), ciuperci cu căciuli din bazalt dur și corp moale din tuf vulcanic (precum în Love Valley și Monk Valley), peșteri sau văi spectaculoase, creând un peisaj fabulos, nemaiîntâlnit, o minune geologică excepțională. Dacă ar fi să-mi imaginez cum ar putea arăta relieful pe o altă planetă, cred că în mintea mea ar semăna cu Cappadocia.
Cappadocia este primul sit din Turcia care a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, în anul 1985.
ÎNCEPUTURILE CREȘTINISMULUI
Cappadocia este unul dintre cele mai importante centre ale creștinismului timpuriu. Primii creștini ai lumii, fiind supuși diferitelor atrocități în Ierusalimul roman, au căutat așezări izolate pentru a se închina liber și a se apăra. Una dintre cele mai importante dintre aceste așezări este Cappadocia, care în secolul al IV-lea a devenit centrul creștinismului și și-a tipărit numele în istorie ca locul în care au fost stabilite doctrine creștine de baza.
Multe dintre personalitățile cunoscute în religia creștină au trăit și predicat aici, printre ei Sfântul Vasile (sărbătorit în 1 sau 2 ianuarie), Sfântul Andrei, Sfinții Apostoli Petru, Pavel și Matei.
Începând din secolul al XX-lea s-au făcut eforturi pentru a păstra moștenirea culturală unică a regiunii, multe dintre bisericile săpate în stâncă au fost puse în siguranță, iar o parte din fresce restaurate. Restaurarea continuă și azi, iar unele din cele mai frumoase exemple de fresce ale creștinismului timpuriu se pot vedea în Göreme Open Air Museum.
UNDE NE CAZĂM?
După un pic de research, am ales Göreme, centrul turismului în Cappadocia să ne fie gazdă pentru următoarele 5 nopți. De ce Göreme? Pentru că e situat în mijlocul zonei de interes, oferind acces facil spre cele mai importante obiective, dar și pentru că nu există loc mai potrivit pentru a vedea spectacolul baloanele la răsărit. Fie că dimineața te găsește la unul din locurile de belvedere din interiorul orașului sau pe terasa hotelului, un lucru e cert: va fi o dimineață memorabilă. Marea majoritate a pozelor de pe internet cu terasele frumos amenajate la răsărit sunt din Göreme. Mai multe despre Göreme am scris aici.
După cazare am rascolit luni în șir, pentru că un loc atât de frumos merita o cazare pe măsură, dar în același timp era musai să întruneasca și alte criterii importante. Am căutat un hotel/pensiune care, în primul rând, să aibă o terasă amenajată frumos de unde să putem vedea spectacolul baloanelor dimineața, să aibă o parcare decentă, nu în pantă, pentru a putea parca motocicleta, să aibă o arhitectură tradițională de tip „stone house” sau „cave house” și să nu aibă multe camere, pentru a nu ne aglomera dimineața pe terasă și pentru a avea un vibe mai intim și mai familial. Prețul a fost și el un criteriu, dar în ciuda așteptărilor, am constatat ca hotelurile din Cappadocia nu sunt atât de scumpe pe cât credeam, avînd în vedere popularitatea locului. În final am ales Cappadocia Stone Palace, care a întrunit absolut toate condițiile. Iar prețul a fost mai mult decât decent. Despre cazare am scris mai multe aici.
CE AM REUȘIT SĂ VEDEM ÎN 5 ZILE
Destul de multe, dar a fost nevoie de o organizare munuțioasă :
Pigeon Valley (hiking ușor, între Uchisar și Göreme ), Red Valley, Pașabag Valley, Love Valley, Devrent Valley;
Muzeele în aer liber Zelve Open Air Museum și Göreme Open Air Museum;
Castelele săpate în stâncă Uchisar și Cavușin;
Punctele de belvedere: Esentepe Panorama, Lovers Hill/Göreme Sunset Viewpoint (locul meu preferat, apusul e absolut fabulos acolo), Red Valley Viewpoint;
Orașul subteran Derynkuyu;
Saruhan Karavaseray, situat în Avanos-ultimul caravanserai construit în zona Cappadociei;
Three Beauties – Urgup;
Și desigur, am zburat cu balonul cu aer cald, o activitate ce se află pe bucket list-ul călătorilor din întreaga lume.
CUM NE-AM ORGANIZAT ITINERARIUL
ZIUA 1:
Am lăsat motocicleta la cazare toată ziua, chiar aveam nevoie de o pauză. Așa că am luat un bus din Göreme spre Uchisar (circulă din 30 în 30 de min, din centrul orașului și face 10 minute până în Uchisar) și am vizitat castelul Uchisar (vă trebuie vreo oră pentru asta) și împrejurimile (sky is the limit ca timp, poți explora zona zile în șir… noi am stat vreo 3 ore, cu tot cu oprirea la una din superbele terase cu view spre castel). Castelul Uchisar nu vă imaginați că e chiar un castel, el de fapt e un munte din tuf vulcanic găurit ca un șvaițer). Peisajul e fantastic, plin de „hornuri de zâne”, unele locuite, altele nu, unele au fost transformate în restaurante sau cafenele, oferind o atmosferă autentică și peisaje de vis (de exemplu tradiționalul Peri Cafe Cave Man sau modernul Zen Cafe Rostoran). Majoritatea sunt însă goale, numai bune de explorat și escaladat, iar dacă aveți noroc puteți găsi în interior resturi de picturi pe pereți și chiar obiecte de mobilier.
Apoi ne-am întors în Göreme prin Pigeon Valley, pe un traseu de hike destul de ușor, dar noi am reușit să ne rătăcim chiar și aici. :)) Teoretic nu ar trebui să dureze mai mult de 2 ore traseul, dar căscați bine ochii să nu pierdeți poteca, pentru ca majoritatea semnelor sunt rupte.
După-amiaza când s-a mai racorit puțin am vizitat Göreme Open Air Museum, FA-BU-LOS! Muzeul se află în Göreme și face parte din Patrimoniul UNESCO încă din anul 1985. Este practic un centru monahal care s-a dezvoltat la începurile creștinătății și care cuprinde biserici, capele și anexe ale acestora, toate săpate în tuful vulcanic, unde puteți vedea primele fresce creștine. Unele sunt în stare mai bună, pentru altele aveți nevoie de puțină imaginație pentru a le desluși. Cele mai impresionante fresce se află în Biserica Întunecată (Karanlik Kilise), care este restaurată foarte, foarte frumos. Se plătește bilet separat pentru ea, dar merită fără doar și poate. Teoretic aici e interzis fotografiatul fără acordul supervizorului (cred că e vorba de blitz mai mult, care poate deteriora picturile), dar cum nu mai era nimeni la post când am intrat noi, mi-am luat libertatea să fac câteva poze, fără să folosesc blitzul. Tokali Kilise este și ea în curs de restaurare, dar deja arată spectaculos.
Apoi am dat o fugă până la sediul Royal Balloon să ne asigurăm că totul e în regulă cu zborul nostru de a doua zi și că n-au uitat de noi (cu toate că le virasem 480 euro cu 6 luni în urmă :)) ). Știam că trebuie să primesc un email de la ei cu ora la care vin după noi la hotel și cum încă nu primisem nimic… Dar totul era în regulă, mailul a venit după câteva ore.
Seara am petrecut-o pe terasa hotelului, pur și simplu am adorat terasa aia, nu doar pentru peisaje ci pentru cât era de liniște acolo. Ne-am răsfățat doar noi 5 seri la rând, cu o cafea și ceai din partea gazdei și cu o cutie mare de turkish delight absolut delicios cumpărat de la un magazin din oraș.
În ciuda oboselii, am adormit greu, din cauza emoției… peste cîteva ore, la ora 3:50 dimineața, urma să ne preia de la hotel van-ul celor de la Royal Balloon. Vremea se anunța impecabilă, perfectă pentru zborul cu balonul. Yeeeeeyy, happy people! 🙂
ZIUA 2:
Ziua a început devreme, cu ceasul sunând la 3:20. Despre zborul cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei am scris un articol separat, mai detaliat. Aici vă spun doar atât: e un lucru pe care trebuie să-l faci o dată-n viață. Experiența e dincolo de cuvinte, iar momentele alea le veți purta cu voi pentru totdeauana. Emoția dinainte de zbor, când ajungi la locul de lansare și întunericul e străpuns doar de flăcările arzătoarelor care umflă zeci de baloane în jurul vostru, zgomotul acela care prevestește că balonul tău s-a mai durdulit puțin, forfota, emoția intensă și poate puțină teamă… apoi zborul lin, când toată teama dispare și locul ei e luat de entuziasm, de uimire, de fericire că ești acolo. E un sentiment tare frumos să știi că ești unul din norocoșii planetei care au avut șansa să zboare cu balonul deasupra Cappadociei.
După micuța ceremonie de final, când am băut șampanie în cinstea unui zbor reușit și ni s-au oferit medalii, cei de la Royal Balloon ne-au dus înapoi la hotel și am mai prins vreo oră de somn înainte de micul dejun, al doilea pe ziua de azi…și era doar 9 dimineața. :)))
Apoi am plecat spre Esentepe Panorama (un loc frumos amenajat situat între Goreme si Uchisar, care oferă o panoramă frumoasă asupra văilor din jur), iar apoi spre Love Valley. Aici ne-am oprit la una din terasele cu vedere spre vale și am luat niște fresh-uri de rodie și portocale, stoarse pe loc…în asemenea cadru natural, a fost cel mai bun fresh din viața mea. Și compania a fost frumoasă, cățelul proprietarilor terasei nu s-a dezlipit de la picioarele noastre. 🙂 Mi-ar fi plăcut să coborâm printre formațiunile bizare, de sus se vedeau poteci și câțiva oameni, dar era prea cald și bateriile noastre prea descărcate.
De aici ne-am îndreptat spre orașul Cavușin, unul din așezările tradiționale ale Cappadociei, unde am urcat pâna la biserica Sf. Ioan Botezatorul datând din sec. al V-lea (cam hard-core urcarea, posibil să fie și alt acces decât cel „drept în sus”, destul de periculos abordat de noi :)). Dar locul e magnific, biserica fiind săpată într-o stâncă uriașă și atât de tare ciuruită că ai impresia că oricând se poate prăvăli în vale. Apoi am vizitat o casa veche tradițională grecească transformată în muzeu, sunt câteva de genul ăsta în Cavușin.
Ultima destinație a zilei a fost Saruhan Caravanseray în Avanos. Despre Saruhan am scris și aici. Spuneam că Saruhan e un caravanserai special, din mai multe motive. Este locul din Cappadocia unde se țin ceremoniile Sema ale dervișilor rotitori și este ultimul caravanserai construit în regiunea Anatoliei. Saruhan Caravanserai înseamnă Caravanseraiul galben, datorită rocii galbene din care a fost construit. Acoperă o suprafață de 2000 de metri pătrați și a fost construit în anul 1249, în timpul domniei lui Izzettin Keykavus II. A fost complet restaurat în anul 1991. Este caravanseraiul care mi-a plăcut cel mai mult, poate datorită cadrului natural în care e amplasat, poate datorită culorii lui foarte frumoase și fotogenice… sau poate pentru că rasuna în surdină o muzică ambientală care te transpunea atât de bine în atmosfera locului. În incintă există și o cafenea, iar cât am stat noi pe-acolo nu a mai venit nimeni. Rezervați-vă 30 de minute pentru Saruhan, dacă ajungeți în Avanos, merită.
Seara am urcat pe jos la Lovers Hill/Sunset Viewpoint, un loc fantastic ce a devenit rapid preferatul meu pentru petrecut serile în Göreme. Așa că am fost aici de 2 ori. Pentru o experiență completă, neapărat să prindeți aici rugăciunea de seară. Atmosfera e atât de frumoasă și de mistică, felul în care răsună ecoul peste întreaga vale e absolut magic.
ZIUA 3:
Am început-o la fel de matinal, cu răsăritul sus pe terasă. Apoi ne-am îndreptat spre Valea Călugărilor/Pașabag Valley și Zelve Open Air Museum (este un bilet unic pentru ambele muzee). Valea Călugărilor a fost adăpostul unui schit de călugări creștini care au căutat refugiu în hornurile de zâne ale văii în primii ani ai creștinismului.
Hornuri de zâne din Valea Pașabag sunt printre cele mai înalte din regiunea Cappadocia, ajungând până la 40 de metri înălțime. Ele au o formă caracteristică, de cipercă, pe care nu o veți mai vedea în alte zone.
Am continuat cu Valea Imaginației/Devrent Valley, unde dacă ne lăsăm imaginația să zboare putem identifica în rocile vulcanice forme ale diferitor animale.
Ne-am întors acasă prin Urgup, cu o oprire de câteva minute la Three Beauties. Seara am mers la Red Valley viewpoint și ne-am luat în primire o măsuță la Crazy Ali Cafe, cu vedere superbă, în așteptarea apusului. Din păcate a fost cam înnorat, ața că apusul nu a fost cel mai spectaculos, dar chiar și așa a fost o atmosferă frumoasă. Și ne-am bucurat de un sütlaç (orez cu lapte în varianta turcească) delicios.
ZIUA 4:
Ei bine, ziua 4 a început cu un fail total. :)) M-am trezit cu conștiinciozitate cu noaptea-n cap și am urcat singură pe Lovers Hill pentru a vedea baloanele, dar ghinion, baloanele nu s-au ridicat. A fost singura zi din cele 5 câte am stat noi acolo în care baloanele nu au zburat. Trebuia să mă gândesc la asta, seara anterioara la Crazy Ali au fost nori și am simțit și un vânticel care prevestea că baloanele vor sta pe tușă în dimineața următoare.
Restul zilei l-am dedicat orașului subteran Derynkuyu, despre care am povestit mai multe aici. După-amiza ne-am plimbat cateva ore prin Göreme, am mâncat un testi kebab delicios la Kale Terase, chiar lângă Göreme Roma Kaleși (Castelul Roman), iar seara am urcat din nou la Lovers Hill pentru o ultimă seară de vis în Cappadocia.
ZIUA 5:
A însemnat un ultim răsărit pe terasă, pe care nu am putut să-l ratez, în ciuda oboselii acumulate. Din fericire azi baloanele s-au ridicat și au fost parcă mai multe ca niciodată, având ăn vedere că nu se zburase în ziua anterioară. Au fost 5 zile în care m-am trezit tot înainte de ora 6, dar nu aș fi putut concepe altfel. Când o să ne mai întâlnim cu așa ceva? Bine, de întâlnit, o să ne mai întâlnim, pentru că sigur în Cappadocia vom reveni.
Cappadocia e cel mai frumos loc pe care l-am vazut în viața mea, unic prin prisma aspectului inedit, dar și a istoriei bogate a acestei zone și a felului în care oamenii au înțeles să trăiască aici de milenii, în perfectă armonie cu tot ceea ce îi înconjoară.
Untill next time, love you forever Cappadocia. ♡ Next stop, Pamukkale!
