Pe sub drumurile prăfuite ale Cappadociei se ascunde un adevărat univers paralel, fascinant și nemaiîntâlnit. Un întreg complex de orașe subterane multietajate săpate în roca piroclastică, mai bine de 200 la număr, între care peste 40 dintre ele au cel puțin 3 etaje. Orașele sunt conectate între ele printr-o rețea de zeci de kilometri de tuneluri. Cel mai mare este Derynkuyu, cu 12 etaje subterane din care 8 se pot vizita, etaje care se întind până la 85 m adâncime. Orașul este atât de mare încât putea adaposti, la nevoie, peste 20.000 de oameni (după unele calcule până la 50.000), cu hrană, animale și toate cele necesare supraviețurii pe o perioadă de aproximativ 6 luni.
Derynkuyu este în prezent cel mai mare oraș subteran descoperit în Turcia și din start vă avertizez că nu e pentru clautrofobici. Este o provocare să te obișnuiești cu gândul că mişuni ca o cârtiță la 85 m sub pământ, prin niște galerii care uneori nu au mai mult de 0.5 m lățime și trebuie mereu să mergi aplecat să nu dai cu capul în tavan. Plus că mai ai și gândul că există posibilitatea să te rătăcești prin coridoarele labirintice, gând pe care oricât încerci să-l alungi, tot îți reapare prin cotloanele minții cu fiecare nivel care te duce și mai adânc în pământ. În realitate, nici să vrei, nu ai cum să te rătăcești, tunelurile sunt foarte bine iluminate și semnalizate. Și totuși, pe măsură ce mai cobori un etaj, gândul ăla nu-și dă pace. Și dacă se ia curentul?! Să sperăm că au generatoare. Probabil chiar au. Dar dacă vine vreun cutremur? Ei bine, atunci…aia e, măcar am apucat să zburăm cu balonul. :))
ISTORIA ORAȘULUI SUBTERAN DERINKUYU
Primele porțiuni ale orașului, mai exact peșterile inițiale săpate în roca vulcanică, datează de acum 4000 de ani, din perioada hitită, în interiorul lor găsindu-se picturi rupestre aparținând acelei epoci. Cu timpul, peșterile au fost extinse și tranformate în structuri complexe cu mai multe niveluri, cu rol de apărare împotriva invadatorilor.
Apogeul orașului Derynkuyu este atins în perioada bizantină, când creștinii greci l-au folosit pentru a se proteja de raidurile armatelor musulmane, în timpul războaielor bizantino-arabe din perioada 634-1180 d.Hr., războaie care s-au finalizat cu pierderi teritoriale uriașe de către Imperiul Roman de Răsărit în favoarea califatelor arabe: Levantul, Mesopotamia sau Africa de Nord. După cucerirea otomană și până în sec. al XX-lea orașul a fost folosit în continuare de grecii cappadocieni ca refugiu în calea persecuțiilor sistematice asupra populației creștine.
Orașul a fost abandonat în anul 1923 când grecii au fost expulzați din Turcia ca urmare a Tratatului de la Lausanne, fiind redescoperit întâmplător în 1963 de un localnic. În timp ce își renova locuința, în spatele unui zid al pivniței a dat peste o cameră secretă. Săpăturile ulterioare au dus la rețeaua de tuneluri ale orașului, iar specialiștii l-au identificat ca fiind Derynkuyu. La 5 ani distanță, în 1969 orașul a fost deschis publicului și în prezent se vizitează aproximativ 10% din încăperi. Derynkuyu nu este complet excavat, conform specialiștilor mai sunt cel puțin 4 niveluri la care se lucrează în prezent.
CE PUTEM VEDEA IN DERINKUYU?
Păi, cam tot ce vedem în orașele actuale normale: camere de locuit și de dormit, holuri, scări, bucătării, locuri de luat masa, depozite de alimente, magazii pentru apă, vin și ulei de măsline, prese pentru struguri, măsline și boabe de muștar, biserică, școli creștine, săli de studiu, capele, grajduri pentru animale, cimitire, închisoare și un mare puț de ventilație de 55 metri adâncime care a fost folosit ca fântână. Puțul furniza apă potabilă extrasă dintr-un izvor subteran (deci era protejată de posibile otrăviri) atât orașului subteran, cât și locuitorilor de la suprafață, iar un sistem de irigații transporta apa potabilă la fiecare nivel. Practic, orașul subteran dispunea de toate cele necesare supraviețurii unui asediu.
În caz de pericol iminent putea fi sigilat din interior cu ajutorul unor pietre de moară uriașe, iar la nevoie, fiecare etaj putea fi închis separat și era capabil să se autogospodărească, independent de celalte etaje. Există și coridoare labirintice capcană, care erau folosite pentru a captura potențialii intruși, precum și ieșiri secrete pe unde locuitorii se puteau evacua în cazul în care orașul era compromis. De asemenea sunt zeci de kilometri de tuneluri care leagă întreg complexul de orașe subterane de sub Cappadocia, Derynkuyu fiind legat de Kaymakli printr-un astfel de tunel.
CUM AJUNGI LA DERINKUYU?
Derynkuyu se afla la 37 km distanță de Göreme și poate fi vizitat în mai multe feluri:
1. pe cont propriu, dacă ai mașină, există o parcare mare cu plată chiar lângă orașul subteran;
2. Cu autobuzul local, dar din Göreme nu există autobuz direct, ci trebuie schimbat în Nevșehir;
3. cu taxi;
4. în cadrul Turului Verde care cuprinde Panorama Esentepe, Valea Ihlara și Mănăstirea Selime, Fabrica de Onyx și unul din cele 2 orașe subterane Derynkuyu/Kaymakli. În mod normal, un timp de vizită de 60 de minute ar trebui să fie acoperitor.
Fiind cel mai celebru oraș subteran din Cappadocia, la orele de vârf se aglomerează tare, așa că trebuie vizitat cât mai devreme. Chiar nu e plăcut să te mai ciocnești și de alți oameni prin tunelurile alea și-așa claustrofobice.
