TURKISH DELIGHTS – 5. Basilica Sf. Ioan din Selçuk, Cetatea Ayasoluk și Casa Fecioarei Maria din Efes

Lăsăm Templul Artemisei în urmă şi ne îndreptăm spre Basicica Sfântul Ioan, situată în Selçuk, la baza dealului Ayasoluk, nu mai departe de 1 km de-aici. Basilica, în ultima ei formă cunoscută, a fost construită în sec. al VI-lea la ordinul Impăratului Iustinian, peste ruinele unei vechi biserici mai mici de pe vremea Impăratului Constantin (la rândul ei construită peste o bisericuţă şi mai mică) şi se încadrează în rândul celor mai importante exemple ale arhitecturii bizantine specifice acelei perioade.

Ca sursă de inspiraţie a fost folosită Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol (Apostoleionul), construită de Constantin cel Mare ca biserică mausoleu şi ca mormânt martiric pentru Moaştele celor 12 Sfinţi Apostoli, biserică ce nu mai există în ziua de azi.

 

Basilica Sfântul Ioan a fost construită din piatră şi cărămidă, în formă de cruce înscrisă având şase mari cupole. Domurile erau susţinute de stâlpi din marmură, o parte din aceştia provenind chiar de la Templul Artemisei vizitat anterior. In jurul bisericii au fost ridicate ziduri înalte de apărare, iar pe dealul 𝐀𝐲𝐚𝐬𝐨𝐥𝐮𝐤 a fost construită o cetate, astfel tot dealul fiind transformat într-o adevărată fortareaţă.

 

Fortăreața avea ziduri de 4 metri grosime şi un perimetru de 1.5 km cu 17 turnuri de jur împrejur, care a înglobat basilica, în scopul protejării acesteia. In interiorul fortăreţei se intră prin aşa-numita „Poartă a persecuției„, iar de aici mai trebuie mers vreo 50 m până la ruinele basilicii. Cetatea Ayasoluk fost extinsă şi fortificată de turcii selgiucizi.

 

Mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, cunoscut şi ca “Ioan Teologul” sau “Ioan cel prea iubit de Isus” se află sub cupola centrală a bisericii și e flancat de 4 coloane de marmură. Ioan a fost cel mai tânăr şi mai devotat dintre apostoli, cel care a stat alături de Isus la Cina cea de Taină şi singurul dintre apostoli care a asistat la crucificare, alături de Fecioara Maria şi de Maria Magdalena. Ioan a plecat din Ierusalim în Asia Mică, la Efes împreună cu Fecioara Maria (pe care Isus i-o incredinţase, pe cruce fiind) în momentul în care evreii au intensificat persecuţia creştinilor. Aici a scris Evanghelia şi a predicat creştinismul până la sfârşitul vieţii. Pentru că agita prea mult spiritele într-un Efes care încă credea în zei, Ioan a fost exilat de împăratul Domiţian pe insula Patmos. Aici, ascultând vocea lui Isus, a scris Apocalipsa şi a trimis cele 7 scrisori către bisericile din Asia Mică, prima din ele fiind adresată Efesului. Nu se ştie exact vârsta la care a murit, se presupune că în jurul a 100 ani. A fost singurul dintre apostoli care nu a fost martirizat.

 

Odată cu declinul oraşului Efes şi după atacurile arabe, Basilica Sf. Ioan a fost grav avariată. In anul 1330 a fost transformată în moschee, fiind complet distrusă în anul 1402 de către mongoli. Poate fi vazută o macheta a vechii biserici bizantine ce datează din vremea Impăratului Iustinian, suficient cât să ne facem o idee despre cât de mare şi de impunătoare era cândva.

 

La caţiva km distanţă de Selçuk se află unul din cele mai importante locuri de pelerinaj ale Turciei şi unul dintre cele mai controversate: casa Fecioarei Maria, situată pe dealul Privighetorii, lânga Efes. Din prima clipă observăm că locul e foarte îngrijit, asta şi pentru că Fecioara Maria este apreciată nu doar de lumea creştină, ci şi de cea musulmană, ca Mamă a Profetului. Și mai obsevăm că locul e bine păzit de militari (sunt prezenți la intrarea în sit și există și un check- point pe șosea cu câțiva km înainte), clar mai mult decât toate cele vizitate până acum, semn că turcii vor cu orice preț să ferească locul de potențiale vandalisme.

 

Locul are o poveste foarte interesantă şi, din fericire, există panouri informative în multe limbi, care descriu, pe scurt, povestea locului. Aceste panouri sunt utile daca vii total nepregătit, însă dacă vreţi să aprofundaţi (şi chiar vă recomand asta, căci locul e deosebit de interesant), găsiţi pe internet foarte multe informaţii. Căutaţi-le, că merită. Si asta v-o spune cineva care nu are o înclinație deosebită pentru religie. Între timp, voi reda aici întocmai ce scrie pe panoul în limba romană, cât sa vă faceti o idee:

 

Acest loc este considerat ca fiind ultima locuinţă a Fecioarei Maria, Maica Domnului Nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ioan, în Evanghelia sa ne spune că Iisus Hristos înainte de a muri i-a încredinţat-o pe Mama Sa, spunându-i: “Iată Mama Ta” şi din acel moment ucenicul a luat-o cu sine.Faptele Apostolilor povestesc cum după moartea lui Iisus au urmat persecuţiile la Ierusalim. Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în anul 37 iar Sfântul Iacob a fost decapitat în anul 47.In acest timp Apostolii şi-au împărţit lumea pentru a predica Evanghelia: Sfântului Ioan i-a fost încredintată Asia Mică şi, foarte probabil din cauza persecuţiilor din Ierusalim, a luat-o cu sine pe Fecioara Maria.

Există două dovezi:

– prezenţa mormântului Sfântului Ioan la Efes;

– Conciliul Ecumenic ţinut la Efes în anul 431,în prima biserică din lume închinata Fecioarei, pentru a defini Dogma Maternităţii Divine a Maicii Preasfinte. Sfinţii Părinţi spun, povestind despre Nostoriuous: “… după ce a sosit la Efes, acolo unde Teologul Ioan şi Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului…”In sfârşit, încă o confirmare se găseşte în tradiţia orală, fidel păstrată de către locuitorii ortodocşi din satul Şirince, descendenţi ai primilor creştini din Efes, care veneau în pelerinaj pentru a sărbători aici în fiecare an Adormirea Maicii Domnului, perpetuând credinţa primită de la strămoşii lor că Fecioara Maria a trăit şi a murit în acest loc, pe care ei îl numeau Panaghia Kapulu.

In secolul trecut a apărut o carte intitulată “Viata Fecioarei Maria”, scrisă după revelaţiile unei credincioase germane Caterina Emmerich, care fără să fi venit vreodată în aceste locuri, descria cu o exactitate surprinzătoare casa de pe colina de la Efes, unde ea vedea pe Fecioara Maria petrecându-şi ultimii ani. Urmând aceste indicaţii, s-au format două expediţii ştiinţifice (1891), care au descoperit locul şi ruinele, aşa cum fuseseră descrise de Caterina Emmerich.

Capela a fost construită pe ruinele Casei Sfintei Fecioare. Temeliile zidurilor dateaza din secolele I si IV, restul edificiului fiind din secolul al VII-lea. Ultima restaurare a fost efectuata în anul 1951.”

 

Despre Anna Katharina Emmerick găsiţi foarte multe informaţii, de exemplu aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ecaterina_Emmerich. Pe scurt, a fost o calugariţă catolică germană, ale cărei viziuni au fost transpuse de către poetul Clemens Brentano în două cărţi, pe baza cărora a fost descoperită casa în care se crede că trait Fecioara Maria până la sfârşitul vieţii. Incă de tanară K. Emmerich dezvoltă stigmatele lui Isus, fenomen care se acutizează şi o ţintuieşte la pat în ultimii 11 ani de viaţă şi care este studiat îndelung de specialişti din toate ramurile. Medicul W. Wesener care o vizitează pe bolnavă cu scopul de a o demasca, ajunge să fie convins de sfințenia și autenticitatea stigmatelor şi începe să ţină un jurnal în care îşi noteaza toate observaţiile. Clement Brentano la rândul său atrage atenția doctorului Wesener asupra faptului că stigmatizații acceptă voluntar să ia asupra lor bolile și suferințele celorlalți, asta alterându-i şi mai mult condiţia.

Mai târziu o anchetă guvernamentală (August 5-29, 1819), confirma faptul că nu este vorba de vreun truc.

 

Katherina Emmerich este beatificată pe 3 octombrie 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

 

Actorul și regizorul american Mel Gibson a indicat-o pe Emmerich ca sursă de inspirație alternativă evangheliilor la realizarea filmului Patimile lui Hristos, câştigător a 3 premii Oscar.

 

În ciuda dovezilor istorice destul de consistente, casa Fecioarei Maria din Efes rămâne un subiect controversat asupra căruia Bisericile nu reuşesc să se pună de acord. În vreme ce Vaticanul pare că acceptă ideea autenticităţii (în 1896 Papa Leon al XIII–lea viziteaza lăcașul, apoi în 1951 Papa Pius al XII-lea declară lăcașul drept loc sfânt, declaraţie oficializată de Papa Ioan al XXIII-lea, ulterior lăcaşul e vizitat pe rând de Papa Paul al VI-lea în 1967, Papa Ioan Paul al II-lea în 1979 și Papa Benedict al XVI-lea în 2006, toţi vorbind despre acest loc ca fiind unul „sfânt”), Biserica Ortodoxă priveşte în continuare cu reticență, iar Ierusalimul se opune vehement oricărei ipoteze că Fecioara Maria ar fi murit oriunde în altă parte decât în Oraşul Sfânt, lucru oarecum de înțeles.

Acuma eu nu știu ce să zic, dar un lucru e clar: locul ăsta are ceva, chiar dacă nimeni nu poate spune exact ce. Și chiar și cei mai puțin pătrunși de credință pot simți asta.

 

Și aici încheiem maratonul pe ziua de azi, că suntem de mai bine de 10 ore pe drumuri și deja visăm cu ochii deschiși la piscina răcoroasă care ne așteaptă la Hotel Neopol. Mâine o luăm din loc spre următoarea cazare și avem vreo 400 km de făcut pâna la destinație, plus câte ceva de văzut pe drum. Iar apoi, câteva zile de relaxare la mare, că deja începe să doară fiecare treaptă urcată sau coborâtă. Nu am facut chiar tot ce ne-am propus, am ratat Grota celor 7 adormiți și satul Șirince, dar ce e prea mult, e prea mult. Pentru azi a fost suficient.