TURKISH DELIGHTS – 4. Templul Zeiței Artemis din Efes – Una din Cele Șapte Minuni ale Lumii Antice și Muzeul Efes

 

 

Cele Şapte Minuni ale Lumii Antice sunt edificii din Antichitate considerate la acea vreme drept cele mai populare pe lista destinaţiilor de vizitat în arealul geografic elenistic. Toate sunt localizate în apropierea bazinului Mării Mediterane pentru că aceasta era considerată cea mai sigură zonă pentru călătorit. Un fel de variantă antică a topurilor actuale de destinaţii alcătuite pe bază de voturi, de site-urile de profil.

 

Originile cele mai îndepărtate ale listei celor 7 minuni se află undeva în secolul al II-lea î.Hr., atunci când a fost elaborată într-o primă versiune de poetul grec Antipater din Sidon. În prezent, acestea sunt: Marea Piramidă din Gizeh, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul Zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olympia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos şi Farul din Alexandria. În prima versiune a listei, cea a lui Antipater, în locul Farului din Alexandria (acesta nu fusese construit încă) erau menţionate Zidurile Babilonului. Două dintre edificii sunt localizate în Grecia, două pe actualul teritoriu al Turciei (aparţinând tot perioadei elenistice), două în Egipt şi una în Irak. Dintre toate, cea mai veche şi singura care s-a pastrat până în zilele noastre este Marea Piramidă.

 

Templul Artemisei din Efes era considerat la acea vreme cea mai frumoasă construcţie de pe Pământ. A fost construit în anul 550 î.Hr. în oraşul antic Efes, la 50 km de Izmir (vechiul Smyrna) şi, după spusele lui Philon din Alexandria, avea dimensiuni impresionante: 115 m lungime, 55 m lăţime, 127 coloane de 18 m înălţime, acoperind o suprafată de 3 ori mai mare decât Parthenonul Atenei.

 

Era supranumit „Marele templu de marmură”, iar Antipater din Sidon îl descria în felul următor: “Am văzut Zidurile Babilonului, peste care poţi merge cu carele de luptă, statuia lui Zeus de pe malul râului Alpheus, Grădinile Suspendate şi Colosul Soarelui, am realizat ce muncă grea a stat la baza Piramidelor şi vastul Mormânt al lui Mausol…dar când am văzut casa Artemisei care se înalţă peste nori, toate celelalte minuni şi-au pierdut strălucirea şi mi-am spus: Iată, în afara de Olimp, Soarele nu a privit niciodată către ceva mai măreţ.”

Se spune că templul era de o frumuseţe copleşitoare, cu frontoane şi coloane pictate în culori vii, iar statuile sculptate de cei mai apreciaţi sculptori ai vremii erau decorate cu aur şi argint. Templul a fost distrus de 3 ori şi de fiecare dată a fost reconstruit.

Prima variantă, datând din Epoca Bronzului se pare că a fost distrusă de inundaţii, dar despre aceasta nu se cunosc prea multe date. Al doilea templu, mult mai grandios decât primul, a fost ridicat în anul 550 î.Hr. sub domnia lui Cresus, regele Lydiei, considerat atunci cel mai bogat om de pe Pământ. Darurile sale generoase către Delphi au fost consemnate de Herodot şi de alţi istorici ai vremii. Templul a rezistat până în noaptea de 20 iulie 356 î.Hr. când un locuitor al Efesului l-a incendiat, din dorinţa ca numele să-i rămână veşnic în istorie, pentru că acesta nu fusese capabil de alte fapte remarcabile. Pentru asta efesenii au dat un decret prin care oricine îi rostea numele, era aspru pedepsit. Coincidenţa face că exact în noaptea incendiului să se nască Alexandru Macedon, iar legenda spune că zeiţa era prea ocupată cu naşterea viitorului rege, încât să mai poată avea grijă şi de „casa” ei.

 

Cultul Artemisei fiind extrem de puternic, efesenii au decis să reconstruiască din nou templul, iar la colecta de fonduri au participat mulţi regi şi personalitaţi ale lumii. Fiecare a contribuit cu cât a putut, chiar şi femeile din Efes şi-au vândut bijuteriile pentru a ajuta la achiziţia de materiale. Această a treia variantă avea să fie cea mai grandioasă dintre toate, mai mare ca dimensiuni şi mai bogat decorată decât vechiul templu şi avea să supravieţuiască încă 600 de ani, până în secolul 1 d.Hr., odată cu apariţia celui mai aprig distrugător al artefactelor antice: creştinismul.

 

 

 

Primul misionar al creştinismului care a sosit la Efes a fost 𝐒𝐟. 𝐏𝐚𝐯𝐞𝐥, venit din Corint. Efes este locul unde acesta a scris epistola către corinteni şi totodata Efes este destinatarul epistolei scrise de Pavel în timp ce era întemniţat la Roma. Este consemnat un episod în care în timp ce predica în Teatrul din Efes împotriva cultului Artemisei (Diana la romani), oripilat fiind de statuetele frivole ale zeiţei ce se vindeau la tot pasul, de prostituate şi în general de viaţa desfrânată a efesenilor, era cât pe ce sa fie linşat de mulţimea furioasă care strigă în cor: „Mare e Diana Efesenilor!”.

 

După Pavel şi-a făcut apariţia la Efes și 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐄𝐯𝐚𝐧𝐠𝐡𝐞𝐥𝐢𝐬𝐭𝐮𝐥, în vremea căruia efesenii au început, în număr tot mai mare, să se convertească la creştinism. In anul 262 templul a fost din nou incendiat într-un raid al goţilor. S-a încercat încă o dată restaurarea, dar nu s-au mai găsit suficiente fonduri pentru că o mare parte din locuitori fuseseră deja creştinaţi.

 

Distrugerea definitivă vine în data de 8 noiembrie 392, când împăratul roman Teodosius declară creștinismul singura religie oficială a Imperiului Roman și trece la o campanie agresivă împotriva vechilor culte păgâne în spațiul controlat de Imperiul Roman şi la persecuţia adepţilor acestora. Sunt dărâmate multe temple celebre, printre care Templul lui Apollo din Delphi sau cel al lui Serapis din Alexandria, de asemenea sunt interzise Jocurile Olimpice de la Atena. Figura zeiţei Artemis este demonizată, ultimii adepţi sunt „exorcizaţi”, iar Artemisionul din Efes este distrus definitiv. Blocurile de marmură şi o parte din coloane sunt folosite, ca în cazul altor temple antice, la construirea bisericilor şi locuinţelor adepţilor noii religii. Cea mai mare parte a materialelor este folosită la construirea Basilicii Sf. Ioan din Selçuk (in ruina si ea), iar la Agia Sofia în Istanbul sunt duse 8 coloane ale templului.

 

Pentru următorii 1500 de ani Artemisionul este dat uitării, până în anul 1869 când o expediţie condusă de britanicul John Turtle Wood descoperă fundaţiile templului, în mijlocul unei mlaştini, la mică distanţă de oraşul antic Efes. De atunci s-a excavat continuu, dar au fost recuperate doar câteva vase, monede şi fragmente de sculpturi (expuse la Muzeul Efes din Selçuk), iar din câteva blocuri de marmură a fost ridicată o coloană.

 

Deşi experienţa vizitei la una din Cele Şapte Minuni ale Lumii Antice depinde în mare măsură de imaginaţia fiecaruia, iar picturile şi machetele redau doar într-o mică măsură măreţia de altă dată a „celei mai frumoase construcţii de pe Pământ”, ruinele Templului Artemisei din Efes merită văzute, dacă nu pentru ce sunt acum, măcar pentru ce au însemnat cândva. Accesul e liber, parcarea gratuită, iar la 5 minute distanță se află Muzeul Efes, care are și o secțiune dedicată Artemisionului, ce cuprinde statui si alte obiecte descoperite pe amplasamentul templului.