După cele 3 nopți petrecute în Tozeur, la Hotel Ras El Ain, unde am vizitat Medina orașului, Eden Palm, oazele montane Chebika, Tamerza, canionul Mides și setul de filmare Star Wars de la Mos Espa, ne îndreptăm spre următoarea noastră destinație și pătrundem și mai adânc în deșertul tunisian.
În drum spre Douz, supranumit Poarta Saharei (pe drept cuvânt, pentru că de aici spre sud e doar o mare infinită de nisip), traversăm Chott El Djerid, cel mai mare lac de sare al Saharei. Cuvântul „chott” înseamnă lac de sare în arabă. Drumul P16, îngust și drept ca ața trece prin mijlocul lacului. Pe zeci de kilometri în jur nu există nimic, în acest mediu extrem de salin niciun fir de viață nu iși găsește locul. Uneori, pelicule subțiri de apă reflectă lumina soarelui, cerul se oglindește în apă și ai impresia ca străbați o frumoasă zonă de coastă, însă pe măsură ce te apropii, întreaga scenă dispare. Nu există apă, doar umbre și sare. Pare atât de real, dar pur și simplu nu este acolo, iar ce vedem nu este decât unul din celebrele miraje care apar pe Chott El Djerid. Ce loc curios și misterios și, în mod bizar, atrăgător mai e și ăsta…
Cine vrea să meargă direct pe suprafața lacului, o poate face vara în siguranță. De-a lungul întinderii albe vehiculele au săpat șanțuri, lăsând apa care pândește sub crusta de sare să iasă la suprafață. Mineralele subterane fac ca apa din aceste tranșee să varieze în culoare, iar fierul roșu intens infuzează apa în nuanțe de roz pal până la vișiniu, creând peisaje suprarealiste. Sub picioare, pojghița de sare scârțâie precum zăpada, iar vântul puternic ne cadorisește cu o ședință sănătoasă de aerosoli și ne umple părul de particule minuscule de sare.
Una din atracțiile de pe chott este un autobuz abandonat în urmă cu mulți ani, cu care un grup de turiști s-a aventurat pe întinderea de sare într-o perioadă în care suprafața nu era suficient de tare. Pojghița subțire de sare s-a rupt, autobuzul rămânând împotmolit la aproximativ 1 km distanță de șosea. Autoritățile au “mirosit” potențialul turistic și nu l-au mai scos de acolo, iar cu timpul autobuzul abandonat s-a transformat în obiectiv de vizitat. Lângă el este improvizat un mic stand cu trandafiri de deșert și pungi cu sare, semn că locul este vizitat destul de frecvent. Acum însă nu mai e nimeni în jur, nici vânzătorul și nici alți turiști, așa că ne servim singuri și lăsăm niște bănuți în loc, la fel cum se vede că mai făcuseră și alții.
TRANDAFIRII DE DEȘERT sunt minerale din baritină de forma unor trandafiri, create de-a lungul a mii de ani când există o combinație ideală de nisip, sare, umiditate și temperatură ridicată. Practic se formează prin evaporarea bazinelor de sare situate în zone aride nisipoase. Și Chott el Jerid e cadrul perfect pentru asta, aici fiind găsite cele mai cristaline și mai luminoase roci de acest fel. Trandafiri de deșert se mai găsesc și în zonele învecinate din Algeria și Libia, dar nu au aceeași calitate. Și mai există și în alte 2-3 locuri de pe Glob, însă au ușor alt aspect, dat de prezența altor minerale în sol.
PROIECTUL DE INUNDARE A LACULUI CHOTT EL DJERID
În acest moment Tunisia și întreaga zonă a Africii de Nord se confruntă cu o problemă gravă care îi amenință însăși existența ca națiune. Nu este vorba nici de conflicte, nici de sărăcie, nici de terorism, ci de singurul război aparent imposibil de câștigat: cel împotriva naturii – expansiunea spre nord a Saharei.
De mulți ani încoace, în satele și orașele-oaze Tozeur sau Douz locuitorii privesc neputincioși cum le seacă fântânile și cum pământul odinioară fertil se transformă într-un pământ sterp, prăfuit și sărat. Zeci de mii de palmieri au murit si mor în continuare. Iar asta e cu atât mai grav cu cât palmierii nu sunt doar o sursă de fructe și venituri, ci și o barieră în calea nisipului. Iar acea barieră dispare pe zi ce trece, accelerând procesul de deșertificare.
În acest context, există un interes din ce în ce mai mare pentru conectarea permanentă a lacului Chott el Djerid de Marea Mediterană, un proiect de uriașă anvergură care a obținut în 2018 aprobarea guvernului tunisian. Scopul ar fi crearea unei mări interioare care să acopere zone substanțiale din Sahara aflate sub nivelul mării, astfel ducând aerul umed, ploaia și agricultura adânc în deșert. O barieră naturală care să oprească expansiunea deșertului și, în același timp să aducă și prosperitate în unele din cele mai greu încercate zone de pe Glob. Planul constă în săparea unui canal de la Marea Mediterană până la Chott el Djerid, iar de aici să se creeze o legătură în lanț cu Chott el Gharsa deasupra de Tozeur și în continuare cu salba de lacuri de sare secate din Algeria până la Chott Melghir, partea cea mai vestică a unei serii de depresiuni care se extind din Golful Gabès dinn estul Tunisiei până în inima Saharei.
În afara costurilor uriașe pe care le presupune un astfel de proiect îndrăzneț, problema pe care o ridică specialiștii este impactul pe care l-ar putea avea contaminarea acviferului cu apă de mare sărată asupra ecosistemului și, în special, asupra oazelor de palmieri. Iar până când nu se vor găsi soluții pentru aceste probleme, proiectul e în standby.
În anul 2008 Chott el Djerid a fost inclus pe lista indicativă (premergătoare inscrierii propriu-zise) a Patrimoniului Mondial UNESCO.