PLECĂM SPRE DEȘERT!
După 3 nopți petrecute la Dar El Yasmine Tunis Maison d’hôtes, ne luăm rămas bun de la gazde și pornim spre Tozeur, situat la 450 km distanță, la limita nordică a deșertului Sahara.
A fost primul contact mai serios cu infrastructura rutieră și cu stilul de condus al tunisienilor și am constatat cu bucurie și, recunosc, cu oarecare surprindere, că Tunisia stă destul de bine la capitolul ăsta. Capitala Tunis are o centură cu 4 benzi pe sens (deci 8 benzi în total!) care se află în proces de extindere în acest moment și pe care am parcurs-o destul de rapid (se conduce tare aici), în ciuda aglomerației specifice unei capitale de talia Tunisului. Și există și autostrăzi între orașele principale, cea mai importantă dintre ele fiind autostrada A1 sau Trans-African Highway 1, care are o lungime totală de 8636 km și leagă Cairo de Dakar. Pe teritoriul Tunisiei, Autostrada Transafricană A1 are aproape 700 km și leagă capitala Tunis de granița cu Libia. Calitatea asfaltului e bună, se circulă civilizat și, exceptând zona adiacentă capitalei, nu este nici aglomerată. Porțiunea dintre Tunis și Hammamet are 3 benzi pe sens, aici fiind și unul din marile aeroporturi ale țării, Enfidha Hammamet, unde aterizează și cei mai mulți turiști. Sunt și destule benzinării, la unele se poate plăti cu cardul, la altele nu, iar taxele de autostradă se plătesc la porțile cu bariere, ca în Croația sau Grecia. Nu există alte taxe de drum în Tunisia, iar autostrada este și ea extrem de ieftină, au fost porți la care am plătit sub 1 leu. Celelalte drumuri sunt la fel de bune, marcate și semnalizate corespunzător, cu intersecții iluminate de la panouri solare, căci dacă Tunisia are ceva din belșug, acela este soarele. Toate indicatoarele sunt bilingve, în arabă și franceză, așa că e foarte ușor să te orientezi, chiar și fără navigație.
TUNISIA REALĂ
Am folosit și noi o parte din autostrada Transafricană A1 între Tunis și Hammamet, după care am continuat pe drumuri naționale spre Tozeur. Cum te depărtezi de coastă începi să vezi o altă față a Tunisiei, necoafată, necosmetizată… orașele prăfuite, destul de urâțele cu mici excepții, puncte de sacrificat oi pe marginea drumului, gherete cu benzină de contrabandă din Libia cu 30 centi/litru, sărăcie, gunoaie… prea multe gunoaie. Dacă ar rezolva tunisienii cumva treaba asta și ar ecologiza gropile de gunoi, tare bine ar fi. Altfel, exotică și interesantă Tunisia continentală, deloc asemănătoare cu ce prezintă în zona de coastă. Începem și noi să simțim că suntem în Africa. 🙂 In a good way. Deși nivelul de trai se duce la vale pe măsură ce ne apropiem de deșert și de granița cu Algeria, oamenii sunt la fel de primitori și zâmbitori. Ne simțim bine, experiența e tot mai faină și mai autentică.
După ce trecem de Gafsa (în Gafsa se află una din cele mai mari mine de fosfați din lume), pe măsură ce ne apropiem de Tozeur peisajul devine din ce în ce mai arid, iar în dreapta și în stânga noastră începe sa se insinueze timid deșertul. Palmierii iau locul copacilor, apar petice tot mai multe de nisip, iar indicatoarele de pe marginea drumului ne semnalează constant prezența cămilelor în zonă. În stânga noastră se vede în depărtare linia de tren neelectrificată străbătând deșertul, cu care vom merge aproape în paralel până în Tozeur.
TOZEUR – ORAȘUL OAZĂ DE LA LIMITA DEȘERTULUI
În inima regiunii Jerid, în vestul Tunisiei și la nici 60 km de granița cu Algeria, cuibărit între lacuri sărate, oaze luxuriante și întinderea deșertică, Tozeur se topește sub soarele arzător al Saharei, la temperaturi ce se apropie de 50 de grade Celsius.
Cel mai popular oraș necostal al Tunisiei este situat într-una din cele mai cunoscute oaze din lume. Oaza este irigată de 200 de izvoare și adăpostește o plantație de 400.000 de curmali întinși pe o suprafață de peste 1000 de hectare, fiind a doua cea mai mare oaza din lume.
În ultimii ani, datorită interesului turistic crescut dat de proximitatea Saharei, în jurul orașului vechi au apărut o mulțime de hoteluri, unele mai micuțe de tip “dar” (un fel de riad marocan), altele mari, cu sute de camere. Am remarcat cu tristețe și câteva hoteluri închise, probabil efect al atentatelor din 2015 care au zguduit națiunea tunisiană, peste care s-a suprapus și perioada covid. Alte câteva sunt în vizibilă agonie, în așteptarea unui boost în sectorul turistic. Și la cum se văd lucrurile în Tunisia, dacă totul merge bine, s-ar putea să aibă noroc. Prețurile sunt pentru toate buzunarele, de la camere modeste ce se închiriază și cu 15 euro/noapte, la suite de lux ce trec lejer de 200 euro/noapte.
Noi am ales să stăm 3 nopți la Hôtel Ras El Ain Tozeur – Golden Yasmin Hotels, un hotel frumos, care surprinde întocmai specificul arhitectural al orașului Tozeur. Hotelul este construit într-un amestec de stil tunisian și modern, farmecul local fiind asigurat de ornamentele din cărămidă îngustă de culoare nisipie ce îmbracă fațadele cu modele geometrice, un laitmotiv al Medinei Tozeur. Cadrul natural este deosebit, suntem înconjurați de imensa oază de palmieri din Tozeur, la marginea deșertului Sahara. Și e o liniște deplină. Ne-a plăcut mult hotelul, în special frumoasa piscină de care ne-am bucurat în după-amiezele toride. La început de iunie, la ora 22 seara, termometrul înca arăta cu 4 în față… WELCOME TO THE DESERT!
CE VIZITĂM ÎN TOZEUR
1. MEDINA TOZEUR
Cele 2 zile pline în Tozeur au fost o luptă continuă cu temperatura extremă (peste 45 de grade ziua și 40 seara), pentru că “norocul” nostru a fost să prindem un val de căldură ce a adus în zonă temperaturi mai mari decât cele normale pentru luna iunie. Asta e chiar foarte tare, să prinzi un val de caldură în deșert, nu oricine reușește performanța. :))
Dimineața nu am pierdut timpul și imediat după micul dejun am pornit la pas spre cartierul istoric Ouled el-Hadef, adică Medina orașului. Datorită imensei oaze de palmieri, Tozeur a reprezentat o oprire importantă pe Drumul Mătăsii pentru caravanele de cămile, iar frumoasa medină a orașului a fost construită în această epocă de prosperitate.
Medina din Tozeur are niște particularități arhitecturale care o fac unică în Tunisia, datorită zidăriei din cărămidă lucrată manual, de culoare galben-nisipiu care îmbracă de sus până jos fațadele clădirilor și din care au fost brodate în jurul ferestrelor, deasupra ușilor și pe pereți motive geometrice elaborate repezentând modele textile, palmieri, caravane de cămile sau alte scene din viața de zi cu zi. Rezultatul vizual e fascinant, dar are și utilitate practică: umbra aruncată de fiecare cărămidă în parte ajută la răcirea peretelui.
Astăzi doar un număr mic de artizani de cărămidă au rămas, păstrând vie o tradiție de fabricare a cărămizii care nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor, încă de pe vremea predecesorilor berberi ai orașului. Cuptoarele în care se arde lutul sunt alimentate și azi cu frunze uscate de palmier, aduse de pe toate plantațiile din regiune. Practic, cărămizile au fost un răspuns la ceea ce le lipsea berberilor și deșertului – piatra – dar și la ceea ce aveau din abundență: pământ bogat în argilă, apă din 200 de izvoare naturale și combustibil suficient din frunzele de palmier tăiate.
La etajul uneia din clădirile din Medina am găsit o cafenea fermecătoare, decorată în stilul tipic berber, pe numele ei complet “Café Berbère ⵜⴰⴱⴰⵔⵏⴻⵜ ⵜⴰⵎⴰⵣⵉⵖⵜ”. Proprietarul foarte primitor și dedicat (familia lui deține cafeneaua de 4 generații), așa că am profitat de ocazie să ne răcorim puțin cu o limonadă rece cu mentă în cea mai faină ambianță și cu vedere de vis spre oaza de palmieri. Un loc cu totul special pe care trebuie să-l vedeți dacă vă poartă drumurile prin părțile astea de lume. Vis-a-vis de cafenea este Muzeul de Arte din Tozeur, care se viziteaza gratis, drăguț și el. Mai toate obiectele de-aici sunt de vânzare sau pot deveni de vânzare pentru prețul corect.
2. EDEN PALM TRESORS DE L’OASIS
De aici am pornit spre Eden Palm Tresors de l’Oasis, un muzeu educațional și centru de promovare a produselor gastronomice și cosmetice bazate pe curmale, care permite vizitatorilor o imersiune completă în magnificul ecosistem al oazei Tozeur. Profitând de existența a aproape 200 de izvoare subterane, incă din secolul al XII-lea a fost construit aici un sistem de irigații care a permis plantației de palmieri să supraviețuiască de-a lungul secolelor, să se extindă și să garanteze o producție uriașă de curmale, considerate cele mai bune din Tunisia, soiul vedetă fiind “Deglet Nour”. Tunisia este unul din cei mai mari exportatori de curmale din lume și deține peste 50% din totalul curmalilor care există pe Glob. O sumă modică de 4 euro vă permite să intrați în acest microcosmos luxuriant și să aflați multe lucruri intersante despre această bogăție naturală a Tunisiei, alături de unul din ghizii vorbitori de limba engleză sau franceză de la Eden Palm.
3. OAZELE MONTANE CHEBIKA ȘI TAMERZA ȘI CANIONUL MIDES (la 600 m distanță de Algeria)
Oazele Chebika, Tamerza și canionul Mides sunt alte bijuterii naturale din zona Tozeur pe care le puteți vizita într-o jumătate de zi.
Oaza Chebika este prima oază montană la care ajungi venind dinspre Tozeur – la 50 km distanță. Este situată la marginea Ouadi Khanga, izvorul care a dus la formarea acestei oaze luxuriante și a unei cascade spectaculoase.
De la Chebika, continuând încă 12 km pe un drum pitoresc care se unduiește printre dealurile aride, ajungem la oaza Tamerza, una din cele mai frumoase oaze montane tunisiene. Pe partea stângă a drumului se află cascada mare, la câțiva zeci de metri de mers pe jos, iar pe dreapta este cascada mică, la care se poate ajunge din sat, sau la capătul unui traseu nu foarte dificil printr-un canion impresionant. În fața oazei se află ruinele vechiului sat Tamerza, abandonat în timpul marilor inundații din 1969. Satul supraviețuise inundațiilor, dar s-a prăbușit în urma ploilor care au durat câteva zile. Sătenii s-au așezat la câteva sute de metri mai departe și au întemeiat actuala Tamerza, ce numără vreo 2.500 de locuitori. În zonă s-a filmat „Pacientul englez”, câștigător a nu mai puțin de 9 Premii Oscar.
De aici, mergând spre vest încă 10 km, ajungem la canionul Mides. Odată ce ai ajuns aici ești practic cu un picior în țara vecină, deoarece te afli la 600 m de granița cu Algeria. Punctul de observație situat deasupra canionului oferă o panoramă impresionantă asupra defileului sculptat de torenți și reprezintă o veritabilă lecție de geologie în aer liber. Stratificările succesive de sedimente, fosile și minerale, inclusiv trandafirii de deșert, formele uimitoare are pereților și contrastul de culori constituie un peisaj natural uimitor. Defileul are o lungime de 3 km și a făcut parte din sistemul natural de apărare al satului vechi Mides, distrus și el de inundațiile din 1969 și ale cărui ruine se mai pot vedea și azi agățate pe marginea canionului.
4. SETURILE DE FILMARE STAR WARS
În anii 1970-1980, Tozeur a fost descoperit de regizorii de la Hollywood și a devenit o locație populară de filmare. Filme precum Pacientul englez, Indiana Jones, Ultima Legiune au fost filmate în zona.
Însă mai ales fanii Star Wars știu cu siguranță că aici s-au filmat o mulțime de scene din primele episoade ale celebrei serii. Seturile de filmare din Tozeur, Tataouine, Mos Esta, Ong Jmal sau Medenine au fost bine conservate și pentru pasionați există și agenții care fac turul tuturor acestor locații.
Chiar dacă n-am văzut nicio secundă din film, ne-am dus să vedem Mos Espa, fiind relativ aproape de Tozeur. Drumul până acolo e foarte frumos, o șosea de foarte bună calitate ce șerpuiește prin deșert și o mulțime de cămile în jur. Situl e interesant, mă rog, probabil cei care îl recunosc din film sunt mult mai impresionați. Problema principală aici sunt comercianții agasanți de care nu prea poți să scapi,în special cei ce oferă tururi cu cămilele. Dacă s-ar rezolva cumva treaba asta, ar fi un mare plus pentru experiența în sine. Anyways, drumul până acolo e foarte pitoresc și compensează alte neajunsuri.
