Daca intr-una din cele doua zile de cazare la Dar El Yasmine (superba noastra cazare din suburbia La Soukra a Tunisului) am vizitat Carthagina si orasului alb-albastru Sidi Bou Said, orasul vedeta de pe coasta Tunisiei, cealalta zi am dedicat-o capitalei Tunis.
Am luat un Bolt de la cazare pana la Turnul cu ceas, punctul emblematic din capătul estic al Avenue Habib Burguiba – bulevardului principal al orașului. Din suburbiile situate în jurul Carthaginei se circulă foarte bine spre oraș, pe un drum cu 4 benzi pe sens, astfel că nu se creează ambuteiaje, în ciuda numărului mare de mașini. Lăsăm în stânga cartierul de lux al capitalei, Les Berges du Lac, unde se află majoritatea ambasadelor, sediile multor companii internaționale și hoteluri de lux, printre care distingem de la șosea superbul Mövenpick Hotel du Lac Tunis, iar în dreapta Aeroportul Internațional Tunis-Carthage și în nici 20 de minute suntem în “centre ville”, în fața Turnului cu ceas unde se află și statuia ecvestră a lui Habib Burguiba, primul președinte al Tunisiei independente.
De aici, din capătul bulevardului Avenue Habib Burguiba, dotat cu o esplanadă pietonală generoasă și umbrită de copaci ornamentali, începem explorarea la pas a Tunisului. Aglomerație mare, gălăgie și probabil un milion de oameni pe stradă, localnici și turiști deopotrivă, un vacarm de nedescris. Se circulă cu viteză mare, dar în ciuda faptului că trecerile de pietoni sunt facultative și se traversează pe oriunde și oricum, nu am auzit claxoane și nici nu am surprins vreun eveniment în trafic, oricât de mic. Privind de pe margine ai impresia unei harababuri generalizate în trafic, dar în tot acel haos ei par să reușească să anticipeze foarte bine atât mișcările pietonilor kamikaze cât și ale celorlați șoferi. Însă pentru turiști rămâne o provocare să reușești să traversezi strada. E interesant de privit toată această mișcare browniană și asta am făcut și noi, de pe terasa celebrei cafenele Grand Café du Theatre, situată la parterul Teatrului Municipal, o clădire superbă în stil art nouveau datând din anul 1912, unde ne-am oprit la o cafea și la masa de prânz. Mâncarea bună, servirea ireproșabilă, prețuri destul de mici. A fost și primul contact cu „Ojja tunisienne” sau „Ojja Merguez” și mi-a plăcut maxim.
La câțiva pași de Teatrul Municipal, de partea cealaltă a bulevardului ajungem la una din cele mai importante și mai spectaculoase obiective ale Tunisului, Catedrala Sf. Vincent de Paul, situată în Place de l’Indépendence (Piața Independenței), la intersecția bulevardelor Habib Burguiba și Avenue de France. Construită între anii 1893-1897 într-un mix de stiluri Moorish Revival, Gotic și Neo-Bizantin, catedrala e impresionantă, atât din exterior, cât și în interior. În aprilie 1996 Papa Ioan Paul ținea o slujbă în catedrală, cu ocazia vizitei în capitala Tunisiei și în Carthagina. Catedrala se vizitează gratuit, nu înainte de a trece printr-un filtru de securitate. Femeile trebuie să aibă umerii acoperiți, dar există la intrare șaluri curate și frumos împachetate ce pot fi folosite gratuit. În fața clădirii se află un vehicul blindat dotat cu mitralieră și personal militar înarmat, care nu știu dacă păzește neapărat catedrala, cât mai degrabă un alt punct ‘’fierbinte’’ al orașului, în trecut scena unor evenimente neplăcute și anume Ambasada Franței, situată vis-a-vis de catedrală.
Continuăm plimbarea și în nici 200 de metri ajungem la Bab el Bhar (Poarta Mării), cunoscută și ca Porte de France. Poarta marchează separarea dintre Ville Nouvelle și Medina Tunisului și, odată ce treci prin ea, ajungi în cea mai frumoasă piațetă a orașului: Place de la Victoire, dominată de o superbă cladire în stil neo-maur datând din 1914, fostul sediu al ambasadei Marii Britanii, acum un elegant hotel – Hotel Royal Victoria.
De aici începe aglomerata și pestrița Medină a Tunisului, inclusă în anul 1979 în Patrimoniul Mondial UNESCO, cu tot soiul de mărfuri, meșteșugari, ceainării, restaurante, bijuterii, articole din piele, țesături, covoare, parfumerii din care răzbat arome dulci și condimente cu miros înțepător. Și un milion de pisici. Nu cred că există ceva ce să nu gasești în Medina, sunt de toate pentru orice gust și la orice preț, în funcție de abilitățile de negociator ale fiecăruia (inclusiv un cartier roșu legal). Și există și magazinele cu preț fix, pentru cei care nu stăpânesc sau nu gustă arta negociatului.
După ce ne pierdem o vreme prin labirintul de străduțe înguste, pe sub arcadele de piatră ce unesc pe deasupra noastra clădiri vechi, scorojite de timp, cu porți și bacoane viu colorate, urcăm pe una din cele mai fotogenice terase ale Medinei, Café Panorama. Cafeneaua nu e chiar ușor de găsit, pentru că are intrarea din magazinul de covoare, Maison d’Orient. Așa că e imposibil să dai peste ea întâmplător, dacă nu știi ce cauți. Dar efortul e rasplătit cu una din cele mai frumoase panorame asupra Medinei și a Moscheii Zitouna, iar decorul e de poveste, terasa fiind împodobită cu mii de plăci ceramice cu motive geometrice și florale în stil tipic arab.
În capătul celălalt al Medinei ajungem în Place de la Kasbah, o piață imensă având în centru un monument memorial. În jur se află câteva instituții importante, printre care Primăria Tunisului, Ministerul Apărării, Moscheea Kasbah ăi Liceul de elită Sadiki, datând din anul 1875 și absolvit de o mare parte a personalităților Tunisiei, inclusiv de președintele Habib Burguiba. Comparativ cu furnicarul din Place de la Victoire, Kasbah pare de-a dreptul pustie, semn tururile ghidate nu ajung până aici.
De aici o luăm înapoi prin medina spre orașul nou și intrăm și în Tourbet El Bey, mausoleul regal unde se odihnesc sultanii și prinții dinastiei huseinite ce au stăpânit Tunisul în perioada otomană.
MUZEUL NAȚIONAL BARDO
Muzeul Național Bardo sau, simplu, „Le Bardo”, se află în suburbia Bardo a Tunisului, la vreo 7 km distanță de centru. Se poate ajunge și cu transportul public, dar cu un Bolt e mult mai simplu și eficient.
Bardo este unul dintre cele mai importante muzee din întreg bazinul mediteranean și al doilea muzeu de pe continentul african, după Muzeul din Cairo. În opinia mea, este cel mai valoros obiectiv al Tunisului și mi s-ar fi părut de neconceput să ajungem în Tunis și să nu vedem Bardo, mai ales având în vedere că numai ce s-a redeschis, după mulți ani de renovare. Muzeul se află în fostul palat al guvernatorului francez și al beilor (regilor) Tunisului și găzduiește cea mai completă colecție de mozaicuri romane din lume, unele extrem de valoroase. Printre ele, cel mai vechi mozaic ce-l înfățișează pe poetul Vergilius, ținând pe genunchi un exemplar al Eneidei și având în jurul său pe Clio, muza istoriei și pe Melpomene, muza tragediei. Mozaicul datează din sec. al III-lea, e în stare perfectă și a fost descoperit în anul 1896 în Sousse.
Pe lângă asta, muzeul documentează istoria Tunisiei de-a lungul mileniilor și diferitor civilizații care s-au perindat pe aceste pământuri printr-o varietate uriașă de explonate arheologice, inclusiv o parte din piesele descoperite în timpul săpăturilor la Carthagina. Muzeul principal al Carthaginei este însă Muzeul Carthage, care e momentan închis pentru renovare și pe care nu am putut să-l vedem, din păcate.
Ca urmare a atentatului sângeros din 18 martie 2015, măsurile de intrare în Muzeul Bardo sunt draconice, întreaga curte e păzită de soldați înarmați, în incintă se intră prin scanere și toate obiectele personale sunt scanate și atent verificate. În semn de omagiu adus victimelor, au fost create doua memoriale în mozaic, lait-motivul Bardo, un gest simbolic minunat prin care poporul tunisian a ales să comemoreze cele 23 de victime (22 de persoane și un câine polițist). Unul este expus în grădina muzeului, iar celălalt în sala principală a clădirii.
