Punte între Europa și Africa, între lumea arabă și cea occidentală, nici africană cu adevărat, dar nici europeană, Tunisia este o combinație unică de influențe mediteraneene, arabe și berbere, care te va cuceri din prima clipă. De la plajele cu nisip fin ale Mediteranei, la vestigiile uimitoare ale Cartaginei lui Hannibal, fascinantele medine cu străduțe labirintice, moschei uimitoare și piețe agitate sau magia nopților înstelate din deșertul Sahara, Tunisia îți oferă totul, în schimbul a atât de puțin… Am străbătut-o cu motocicleta fără teamă, doar cu o mare dorință de a o descoperi, de la nord la sud și de la vest la est, de la granița Algeriei până în ultima așezare locuită de la marginea Saharei, spre Libia, acolo unde deșertul e stapânul absolut. În cele 3 săptămâni de cutreierat am descoperit o țară frumoasă, cu oameni calzi și primitori, o țară care știe să facă turism și să-și prețuiască vizitatorii. Da, Tunisia a trecut prin multe dificultăți de-a lungul timpului, iar cicatricile sunt încă vizibile, însă tunisienii au o reziliență fantastică, știu ce direcție au de urmat, înțeleg de unde au plecat și unde trebuie să ajungă și nimic nu-i va deturna din drumul lor. Și cred că, dacă aveți în plan un circuit pe cont propriu pentru prima oară într-o țară africană, Tunisia e locul ideal.
ITINERARIU
Tunisia a apărut la orizont pentru că după circuitul turcesc de 5500 km de anul trecut, pur și simplu am simțit nevoia de ceva și mai… wild. Africa însemna pentru noi un continent nou, o cultură nouă și atât de diferită și o provocare din toate punctele de vedere. După puțin research am constatat că nici nu e chiar atât de complicat de ajuns terestru în Tunsia, nu îți trebuie viză și este recunoscut și permisul de conducere românesc. Nu e nevoie decât de unul sau două feriboturi (în funcție de ruta aleasă), iar traversarea se face noaptea. Deci nici nu se pierde atât de mult timp pe drum, practic dormi în timp ce te deplasezi. Prețuri mici atât la cazări, cât și la benzină, mâncare, intrări, you name it…totul e ieftin în Tunisia, așa că ne-a surâs ideea și de la planuri până la realitate a mai fost un pas.
Itinerariul l-am construit așa încât să cuprindem cele mai spectaculoase locuri atât din punct de vedere istoric, cât şi ca peisaje naturale, am vrut neapărat să stăm câteva zile și în deșertul Sahara, unde nu mai fusesem niciodată și era ceva complet nou pentru nou, dar să ne bucurăm şi de câteva zile de relaxare pe coasta Mediteranei.
Traseul a fost următorul: Timișoara → Durres (AL) → 1 noapte pe feribot → Bari (IT) → Palermo → 1 noapte pe feribot → Tunis (3 nopți) → Tozeur (3 nopți) → Douz (2 nopți) → Insula Djerba (4 nopți) → Port El Kantaoui (4 nopți) → 1 noapte pe feribot → Palermo (IT) → Bari → 1 noapte pe feribot → Durres (AL) → Timișoara.
În total 20 de nopți din care 4 pe feribot și vreo 4500 km.
Varianta aleasă de noi pentru a ajunge în Africa a fost: feribot de noapte din Durres (Albania) în Bari (Italia), apoi în următoarea noapte feribot din Palermo în Tunis. E cel mai ieftin și rapid așa. O altă variantă ar fi feribotul din Genoa spre Tunis, dar e mai scump, face mai mult timp pe drum și presupune și o noapte de cazare intermediară, pentru că nu putem ajunge din Timișoara în Genoa dintr-o bucată.
CAZĂRI
Pentru că ne-am dorit să vedem cum arată Tunisia „necoafată”, dincolo de zidurile All Inclusive-ului, am încercat să alegem (acolo unde s-a putut) cazări tradiționale, afaceri de familie, pensiuni, care să surprindă mai bine farmecul zonei și să ne introducă în atmosfera locală. Am stat și la două hoteluri mai mari, în Tozeur și Port El Kantaoui, dar nu de tip AI. Nu am căutat luxul și nu am depășit prețul de 75 euro/noapte, iar în banii ăștia chiar am primit condiții super bune.
MÂNCAREA ÎN TUNISIA
La cazare am mâncat doar micul dejun, exceptând insula Djerba unde nu am avut nicio masă inclusa și Tozeur, unde am avut și cina. În rest, am mâncat în oraș la restaurante, cafenele sau pe plajă și mâncarea a fost delicioasă, proaspătă, ieftină și mereu aspectuoasă. În 3 săptămâni nu am avut nicio problemă digestivă. Nu am băut apă de la robinet (nu facem asta nici acasă, din cauza gustului de clor), dar am folosit-o la spălat pe dinți sau spălat fructe… de asemenea am băut peste tot unde am avut ocazia limonadă, fresh-uri cu gheață etc. Apa de la robinet este potabilă (în ciuda a ceea ce mulți turiști cred pentru că așa li s-a spus de la agenție), doar că nu are gust prea bun din cauza clorului.
Important de menționat legat de mâncare e că tunisienii mănâncă extrem de picant, așa că aveți grijă să întrebați de fiecare dată cât de picant e felul pe care îl comandați. Uneori au și variante deloc sau foarte puțin picante, dar trebuie să cereți.
Pozele următoare nu sunt neapărat ca să vă fac poftă, ci ca să vedeți exact cum e prezentată mâncarea la restaurantele și tavernele uzuale de prin orașele mai mult sau mai puțin turistice pe unde ne-am plimbat noi. Nu este mancare servită la hotel. Arată bine, nu? Aviz celor care vor neapărat all inclusive, să știți că în Tunisia nu aveți niciun motiv pentru care să vreți așa ceva. Nici măcar prețul nu e motiv, mancarea la restaurantele locale fiind foarte ieftină.
CUM ”SE SIMTE” TUNISIA DINCOLO DE ZIDURILE RESORTURILOR
HABIB BURGUIBA, PREȘEDINTELE CARE A OCCIDENTALIZAT TUNISIA
Habib Burguiba a devenit președinte în anul 1957 odată ce Tunisia și-a câștigat independența de Franța și a condus țara timp de 30 de ani, până țn 1987. În acest timp Tunisia a cunoscut o modernizare accelerată, Burguiba punând accentul pe educație, sănătate, emanciparea femeii, egalitatea de gen și separarea religiei de stat, în același timp interzicând poligamia și burqa. Constituția lui Burguiba a scos Tunisia din rândul celorlalte țări arabe din regiune și i-a oferit un avans considerabil, care se păstrează și acum. În Tunisia există un adevărat cult al personalității lui Habib Burguiba, ceva în genul lui Ataturk în Turcia, despre care se spune că președintele tunisian l-a avut ca model.
Deși stat arab, Tunisia oferă drepturi egale tuturor cetățenilor, dreptul la divorț, dreptul la căsătorie cu cetățeni străini având religie diferită, dreptul la avort gratuit la cerere, dreptul la exercitarea liberă a religiei. În Tunisia prostituția și bordelurile sunt legale și se află sub tutela Ministerului Sănătății.
În Tunisia există o comunitate semnificativă de evrei pe insula Djerba, în vreme ce comunitatea creștină cunoaște o ușoară creștere datorită numărului tot mai mare de expați, în special din Franța, dar 99% din populație este musulmană. Totuși, în noua Constituție care a fost votată de 95% din populație în anul 2022, islamul nu mai este considerat religie de stat în Tunisia, situație fără precedent în țările arabe.
Faptul că Tunsia e o țară progresistă se vede și se simte imediat, mai ales în capitală și pe litoral. În zona de coastă, daca nu ai ști că ești într-o țară arabă din Africa, ai putea crede cu ușurință că te afli oriunde în Europa. Orașe precum Sousse, Port El Kantaoui, Monastir sau Mahdia au un puternic vibe occidental, iar bulevadrele largi flancate de palmieri înalți te duc cu gândul spre California. Din punct de vedere vestimentar e o relaxare totală, lumea se îmbracă cum dorește, peste tot găsim baruri, puburi și cluburi, se consumă alcool la terase și în general lumea e foarte deschisă. O caracteristică a tunisienilor care poate părea ciudată pentru europeni, e faptul că sunt foarte curioși din fire și foarte deschiși la vorbă cu străinii. Inițial par suspecți, apoi îți dai seama că așa e felul lor. Și e chiar trist că o calitate umană atât de frumoasă a ajuns să ni se pară un lucru ciudat în lumea noastră civilizată. Ar trebui să ne dea de gândit treaba asta.
INFRASTRUCTURA
Să știți că Tunisia stă destul de bine la capitolul ăsta. Capitala Tunis are o centură cu 4 benzi pe sens (deci 8 benzi în total!) care se află în proces de extindere în acest moment și pe care am parcurs-o destul de rapid (se conduce tare în zona Tunis), în ciuda aglomerației specifice unei capitale de talia Tunisului. Și există și autostrăzi între orașele principale, cea mai importantă dintre ele fiind autostrada A1 sau Trans-African Highway 1, care are o lungime totală de 8636 km și se întinde din Cairo până în Dakar. Pe teritoriul Tunisiei, Autostrada Transafricana A1 are aproape 700 km și leagă capitala Tunis de granița cu Libia. Calitatea asfaltului e bună, se circulă civilizat și, exceptând zona adiacentă capitalei, nu este nici aglomerată. Porțiunea dintre Tunis și Hammamet are 3 benzi pe sens. Există și benzinării, la unele se poate plăti cu cardul, la altele nu, iar taxele de autostradă (complet derizorii, de ordinul a 1-2 lei) se plătesc la porțile cu bariere, ca în Croația sau Grecia. Chiar și în zona deșertului sunt șosele de bună calitate, bine marcate și semnalizate, iar intersecțiile iluminate cu panouri solare, căci dacă Tunisia are ceva din belșug, acela este soarele.
Toate indicatoarele sunt bilingve, în arabă și franceză, așa că e foarte ușor să te orientezi, chiar și fără navigație.
SIGURANȚA ÎN TUNISIA
Am făcut undeva la 2500 km doar prin Tunsia, de la nord la sud și de la vest la est și nu ne-am simțit niciodată în nesiguranță. Am folosit și Bolt și taxi, am călătorit și cu metroul ușor (Le Metro du Sahel) între orașele de pe coastă și am mers cu trenul din Sousse până la El Djem și înapoi, am interactionat cu localnicii și nu am evitat niciodată să ne amestecăm printre ei. Am umblat și pe întuneric pe străzi, și prin medine, nimeni nu a avut treabă cu noi. Din contră, lumea e politicoasă și încearcă să te ajute cu orice ai nevoie. Atât pe șosele, cât și în orașe sunt checkpoint-uri ale poliției și Gărzii Naționale, dar pe noi nu ne-au oprit la verificări niciodată. Ca idee, sunt o grămadă de țări în Europa mai puțin sigure decât Tunsia și capitale europene mai periculoase decât Tunisul și nu o spun eu, o spun statisticile. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie să manifestăm o precauție moderată, mai ales în zonele aglomerate, ca în orice țară.
DESPRE INTERNET, CASH ȘI VOUCHERELE DE CAZARE
Internetul l-am rezolvat imediat ce am coborât de pe feribot în portul Tunis. La vreo 200 m distanță de la ieșirea din terminal am găsit o reprezentanță Ooredoo și am cumpărat două SIM-uri de 10 Gb, pe care nu i-am consumat până la finalul vacanței.
Legat de bani, în Tunisia cash is king. Sunt și locuri unde puteți plăti cu cardul, de exemplu la unele restaurante în zona de coastă, la unele benzinarii, bineînțeles la hoteluri, însă în rest nu prea. De plătit, în multe locuri puteți plăti și cu euro, lire, dolari, însă cursul nu e cel mai bun. Noi am plătit cu euro doar cazările și excursiile din deșert. Iar cash am scos de câteva ori cu cardul revolut de la ATM-uri, sunt peste tot, nu veți duce lipsa lor.
Cât despre vouchere, subiectul e unul care vă interesează doar dacă aveți de gând să intrați în Tunisia pe cale maritimă. Ce este un voucher de cazare? Este o confirmare a rezervării emisă direct de unitatea de cazare, nu de terți gen booking sau alte site-uri de rezervări. Confirmarea trebuie să cuprindă numele tuturor clienților, datele de check-in și check-out, dovada plății și ștampila unității de cazare. Trebuie să aveți vouchere pentru toată perioada de ședere în Tunsia și le veți arăta la vamă, alături de biletul pentru feribotul de întoarcere.
