Una din cele 2 zile de ședere în suburbiile Tunisului, la Dar el Yasmine, despre care am povestit aici a fost dedicată Cartaginei și orașului alb-albastru Sidi Bou Said, situate la câțiva kilometri distanță de cazare. Am folosit Bolt, funcționează foarte bine în zonă și e și foarte ieftin. Ne-am organizat încât să plecăm imediat după micul dejun, pentru a vizita ruinele antice până nu se încălzește prea tare afară. Deși e doar început de iunie, în Tunis temperaturile trec deja de 30 de grade ziua.
CARTAGINA – ORAȘUL ANTIC
Astăzi Orașul Antic Cartagina cuprinde 9 locuri unde se păstrează vestigii romane sau punice din acele vremuri, răspândite prin tot orașul nou. Fiecare sit arheologic are acces propriu, iar distanța dintre ele poate fi și de 3-4 km. Deci pentru a le vedea pe toate e nevoie de cel puțin jumătate de zi și multă mișcare. Sau se poate merge cu taxiul între ele. Există un bilet unic de intrare ce poate fi achiziționat din vârful Colinei Byrsa, de la intrarea în muzeu, în valoare de 12 dinari tunisieni ( 4 euro) pentru adulți, valabil pentru o zi. În anul 1979 Orașul Antic Carthagina a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
PUȚINĂ ISTORIE
Cartagina (în limba feniciană Kart-Hadașt) a fost un oraș antic în Nordul Africii. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică și provenea din limba vorbită de fenicieni. Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Didona din Tyr, sora lui Pigmalion. Inițial orașul s-a numit Byrsa, de la cuvântul grecesc “bursa” ce însemnă “piele de bou”.
Orașul a prosperat prin dezvoltarea comerțului maritim, devenind în sec. 4-3 î.Hr., cel mai bogat oraș din zona mediteraneană după Alexandria și cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală.
Cele trei războaie punice împotriva Romei au condus în cele din urmă la prăbușirea Cartaginei. Orașul a fost cucerit de romani, care au distrus din temelii cetatea punică și au dezvoltat în locul ei un nou oraș, Cartagina romană. A urmat o perioadă de dezvoltare înfloritoare a orașului datorita comerțului cu cereale și ceramică. Aceasta este și perioada din care s-au păstrat cele mai multe vestigii, pe care le putem vedea astăzi.
Cartagina a fost centrul creștinismului primitiv din nordul Africii încă de la sfârșitul secolului al II-lea. Comunitatea creștină din Cartagina era, datorită mărimii orașului, una din cele mai puternice din imperiu, episcopul de aici fiind alături de cel din Roma, cel mai important episcop din jumătatea vestică a imperiului roman.
În anii 695-697, Cartagina creștină este asediată și distrusă de arabii musulmani veniți din Egipt. În apropiere, aceștia construiesc o nouă cetate: Tunis. Locuitorii fie trec la religia musulmană, fie sunt transformați în sclavi.
HANNIBAL ȘI TRAVERSAREA ALPILOR CU ELEFANȚI DE RĂZBOI
Cea mai de seamă personalitate a Cartaginei este 𝐇𝐚𝐧𝐧𝐢𝐛𝐚𝐥 𝐁𝐚𝐫𝐜𝐚, generalul care a condus armata cartagineză împotriva romanilor în timpul celui de-al doilea război punic. Renumit pentru geniul său militar și perspicacitatea sa tactică, cea mai faimoasă realizare a sa rămâne isprava incredibilă de a traversa Alpii cu o armată de oameni, cai și elefanți de război.
Născut în 247 î.Hr. în Cartagina, Hannibal a crescut în umbra Primului Război Punic, care a lăsat patria sa slăbită și umilită. Tatăl său, Hamilcar Barca, a fost un general respectat care a insuflat fiului său o ură profundă pentru Roma și hotărârea de a răzbuna pierderile Cartaginei. Când tatăl său a murit în 229 î.Hr., Hannibal a preluat frâiele armatei cartagineze, în următorul deceniu extinzând influența și teritoriile Cartaginei.
Al Doilea Război Punic (218-201 î.Hr.) a fost un conflict intens și prelungit între cele două superputeri ale Mediteranei antice, Roma și Cartagina. Miza era uriașă, deoarece învingătorul avea să devină cea mai mare putere din vestul Mediteranei. Întrebarea care se punea era cum să invadeze peninsula italică și să lovească drept în inima Republicii Romane. Ruta directă peste Marea Mediterană era bine păzită de forțele navale romane, așadar o invazie maritimă ar fi fost foarte riscantă.
Așa că Hannibal a conceput un plan incredibil: să-și conducă armata peste lanțul muntos al Alpilor pentru a surprinde Roma cu un atac din nord, total neașteptat.
Hannibal era conștient de faptul că va fi o călatorie plină de pericole, inclusiv vreme extremă, teren dificil și triburi ostile, iar provocările logistice de a muta zeci de mii de oameni, armament, provizii, cai și elefanți de război peste munți vor fi imense. Așa că înainte de a se îmbarca în expediție, Hannibal a adunat informații despre traseu, inclusiv despre teren, condițiile meteorologice și potențialele amenințări din partea triburilor locale. El și-a atras de partea sa ghizi din triburile celtice prietenoase, care erau familiarizați cu regiunea și și-a asigurat un traseu care să le maximizeze șansele de succes. În plus, conducerea carismatică și ingeniozitatea tactică a lui Hannibal au jucat un rol esențial în a mentine armata motivată în timpul călătoriei grele.
Cele mai reprezentative episoade ale călătoriei sale au fost traversarea Rhonului, relatată în mare detaliu de istoricii vremii și, desigur, traversarea Alpilor cu o armată de 40.000 de oameni, 38 de elefanți de război, cai, armament și provizii. Traseul exact al traversării Alpilor nu e cunoscut, dar datele indică trecătorile St. Bernard sau Col de la Traversette.
DAR DE CE ERAU ELEFANȚII ATÂT DE IMPORTANȚI PENTRU HANNIBAL?
Elefanții de război din armata lui Hannibal nu erau doar o armă, ci și un simbol al puterii și prestigiului Cartaginei. Aceste creaturi masive, originare din Africa și Asia, pur si simplu îi înspăimântau pe soldații Romei, care nu se confruntaseră niciodată cu adversari atât de intimidanți pe câmpul de luptă. Rolul psihologic era uriaș, de aici și decizia lui Hannibal de a-i aduce peste Alpi, în ciuda coșmarului logistic pe care îl prezenta acest demers.
Traversarea Alpilor de către Hannibal a fost un moment crucial în istoria antică, un act îndrăzneț și fără precedent de strategie militară. Călătoria lui Hannibal peste Alpi a avut, de asemenea, un impact profund asupra lumii antice, provocând convențiile militare ale vremii și inspirând generațiile viitoare de strategi militari.
CE AM VIZITAT
Noi am început vizita de pe 𝐂𝐨𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐁𝐲𝐫𝐬𝐚, unde se află vestigii ale așezării punice, 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐂𝐚𝐫𝐭𝐡𝐚𝐠𝐞 si 𝐂𝐚𝐭𝐞𝐝𝐫𝐚𝐥𝐚 𝐒𝐭. 𝐋𝐨𝐮𝐢𝐬. Construită între anii 1884-1890 într-un mix de stiluri maur, bizantin și gotic, astăzi nu mai îndeplinește funcțiuni religioase, fiind un spațiu destinat concertelor de muzică clasică. După mulți ani de renovări, catedrala este în sfârșit deschisă, așa că am avut șansa să îi admirăm interiorul deosebit. Din păcate însă, odată cu deschiderea catedralei, a intrat în reabilitare Muzeul Carthage, care adăpostește cele mai valoroase exponate găsite în situl antic. O parte din vestigii sunt duse la Muzeul Bardo, dar Muzeul Carthage rămâne totuși muzeul principal al Cartaginei.
Urmele orașului roman Cartagina sunt mai bine conservate, însă din vechea așezare punică au mai rămas puține mărturii, din cauza distrugerilor prin care a trecut cetatea de-a lungul vremii.
De pe colina Byrsa am coborât apoi până la malul mării și am ajuns la 𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐏𝐮𝐧𝐢𝐜, locul unde a fost săpat un canal, folosit drept port la Mediterană de către puni. Astăzi încă se mai păstrează ceva vestigii ale portului antic.
După ce ne-am răcorit puțin în Muzeul de Științe Marine, foarte drăguț și instructiv amenajat, ne-am îndreptat spre 𝐓𝐡𝐞𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐧𝐭𝐨𝐧𝐢𝐧, cele mai mari băi ale Imperiului Roman după cele de la Roma și cel mai bine conservat obiectiv al Cartaginei de azi.
CARTAGINA – ORAȘUL NOU
Astăzi orașul nou Cartagina este o suburbie bogată a Tunisului unde cei mai înstăriți oameni din capitală și-au construit vile elegante, departe de privirile curioșilor. E o plăcere să te plimbi pe străzile liniștite și umbroase, pline de verdeață și de flori, atent îngrijite. Este și motivul pentru care am ales să nu folosim taxiul între siturile arheologice, pentru a putea admira în voie frumosul cartier, chiar dacă asta a însemnat timp mai puțin pentru ruinele antice. Dar ce frumoasă e Cartagina cea nouă! Poate fi Spania, poate fi Grecia, poate fi orice altceva în afară de Africa magrebiană…
În plimbarea noastră am ajuns întâmplător și la micuța gară din Cartagina, unde are stație trenul TGM. TGM (Tunis-Goulette-Marsa) este prima linie de tren din Tunisia, inaugurată în anul 1872. Are 19 km lungime, 18 stații și leagă capitala Tunis de portul La Goulette și de stațiunea de distracție la Mediterana a Tunisului, La Marsa. Din cele 18 stații, 6 sunt în Cartagina, în apropierea diferitor obiective, iar următoarea e în Sidi Bou Said, ceea ce face zona foarte ușor accesibilă și cu transportul public, nu doar cu taxiul. Nouă ne-a fost mai la-ndemână taxiul, mai ales că era deja și târziu și foarte cald și voiam să ajungem cât mai repede în Sidi Bou Said.
