“Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
Si inima-ţi zvâcneşte mai rar,
Ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
Ci adânc în pământ undeva.”
Sufletul satului – Lucian Blaga
Și vouă vi se pare că toamna asta e una din cele mai faine de care am avut parte în ultimii ani? Că mie așa îmi pare și mi-a dat un chef de colindat țara în ultimele luni, cum nu s-a mai întâmplat de mulți ani… Iar acum am ajuns, în sfârșit, și la Viscri, satul încremenit în timp, unde localnicii au vecin un Rege.
Nu mai fusesem niciodată nici la Viscri și nici în zona bisericilor fortificate, dar acum, animați de toamna superbă cu temperaturi blânde care se încăpățânează să mai rămână puțin și de feeria de culori care au îmbrăcat pădurile țării, în primul weekend de noiembrie am plecat la drum spre inima Transilvaniei. Din Timișoara până în Viscri sunt puțin sub 400 km pe drumul cel mai rapid, dar noi am ales, ca de fiecare dată, ruta scenică, cu popas în câteva sate cu biserici fortificate.
VISCRI – SATUL UNDE TIMPUL A STAT ÎN LOC
Viscri este satul de poveste despre care toată lumea a auzit datorită Regelui Charles, care și-a cumpărat o casă acolo. Charles spunea, cu fiecare ocazie, că nu mai există în Europa un loc precum Viscri și probabil mulți vedeau în afirmațiile lui niște vorbe goale. Și eu recunosc că mai degrabă curiozitatea m-a împins să-l vizitez, decât orice altceva. Și știți ceva? Regele Charles avea mare dreptate.
În Viscri ritmul modern al vieţii din oraș nu s-a strecurat încă, iar imaginea satului tipic transilvănean este aproape intactă. Arhitectura e unitară, fără construcții parazitare infiltrate și e probabil un sat unic în țară din punctul ăsta de vedere. Șirurile de case săsești, unele având 300 de ani, vopsite în culori pastelate, cu porţi mari, prin care treceau odinioară căruţele cu cai încărcate cu fân, șoptesc povestea vechii comunităţi săsești.
În Viscri am găsit acea frumusețe străveche și pură a satului evocată în poeziile citite pe băncile școlii, care te umple de tihnă și liniște sufletească. Nu e sub nicio formă satul perfect, în felul în care înțelegem noi, total greșit (în opinia mea), perfecțiunea. Însă e perfect prin simplitatea și naturalețea lui și prin faptul ca e un sat plin de viață, iar asta te va cuceri iremediabil. Viscri e un sat cu suflet, iar asta e cu adevărat o comoară pe cale de dispariție.
VIAȚA ÎN VISCRI
În Viscri nu ai mare lucru de făcut, dar și să nu faci nimic e uneori atât de fain, iar o simplă plimbare pe ulița principală a satului te va face să intri într-un fel de „Viscri mood”. Uneori, a vizita mai puțin înseamnă a simți mai mult, iar Viscri nu e doar un sat sau un obiectiv de bifat. Și dacă doar asta ai făcut, i-ai ratat cu brio sensul, căci Viscri e o stare de spirit, mai mult decât orice altceva.
În Viscri toată lumea se salută cu toată lumea, iar după primele minute vei fi atât de obișnuit încât ți se va părea cel mai natural lucru. Localnicii stau la povești pe băncuțe sau în poartă, iar ulița e plină de copii care se joacă, aleargă sau se plimbă cu bicicletele. Nu am văzut copil cu telefonul în mână, pe cuvânt! Vă puteți imagina? Și da, există internet în sat.
În Viscri toate animăluțele pleacă din ogrăzile lor la plimbare pe uliță…vaci, câini, pisici, cârduri de gâște, găini. Gâștele nu mi-au inspirat încredere :))) , dar pisicile și câinii sunt dornici de afecțiune și greu vei scăpa să nu îi iei pe câțiva la smotocit. Văcuțele merg dimineața la pășunat și se întorc seara pe ulița satului, în cântec de tălănguțe, iar ăsta e un eveniment pe care trebuie neapărat să-l vezi. Noi ne-am întâlnit cu ele chiar în centrul satului în timp ce mergeam spre biserică și a fost aproape ireal, părea că am călătorit în timp. Le-am auzit și dimineața devreme clinchetul, chiar când ne trezeam din somn în camera noastră caldă și frumos amenajată în podul unui hambar vechi.
Și dacă, în plimbarea ta, îți răzbate la un moment dat miros de pâine proaspătă, să știi că în apropiere este Viscri 137, brutăria satului, unde Cristina și Nicușor prepară painea pe vatră. Uriașă, de vreo 3 kg.
CE E DE VĂZUT ÎN VISCRI
- BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ
În Viscri se află una din cele mai bine conservate cetăți săsești, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, ale cărei ziduri adăpostesc frumoasa și discreta biserică albă, în stil romanic, cu influențe gotice, din sec. al XIII-lea.
Numele Viscri reprezintă, de fapt, adaptarea în română a cuvântului “weißkirch”, adică “biserica albă”.
Biserica, deși discretă și modestă în dimensiuni, are un farmec și o prețiozitate cu totul aparte și îți oferă un sentiment de intimitate și căldură sufletească pe care bisericile impozante nu reușesc să-l ofere (sau, cel puțin, nu reușesc să mi-l ofere mie). E un vibe special emanat de bisericuța asta mică și delicată, care mie mi-a plăcut mult.
Am urcat în turn pe niște scări înguste, dar iluminate cu un cordon de leduri, iar priveliștea de sus asupra satului și a colinelor pictate în culorile toamnei merita tot efortul. În diverse încăperi ale cetății a fost amenajat un muzeu care prezintă aspecte relevante din viața sașilor, piese de mobilier, război de țesut, precum și o expoziție de teracote de Mediaș, adevărate piese de artă care decorează și azi sobele caselor săsești. O încăpere inedită e Turnul slăninii, unde sătenii depozitau slănina pe parcursul anului, în vremuri în care nu existau frigidere, tradiție care s-a păstrat până în anii 1990! Biletul de intrare la biserica fortificată din Viscri costă 15 lei, iar programul de vizitare e zilnic, între orele 10-16. Nu o ocoliți, e un loc pur și simplu frumos, în atât de multe feluri.
- CASA REGELUI CHARLES – VISCRI 163
A doua atracție din Viscri este, bineînțeles, casa albastră a Regelui Charles de la nr. 163, care, întâmplarea a făcut să fie situată chiar vis-a-vis de cazarea noastră. Regele Charles s-a îndrăgostit de frumusețea lirică a satului în urmă cu aproape 3 decenii, iar în anul 1996 a cumpărat o casă aproape de intrarea în sat pe care a restaurat-o, păstrând cu fidelitate toate elementele specifice arhitecturii săsești. Casa, care de fapt este un ansamblu care cuprinde pe lângă încăparerile de locuit, o terasă care servește cafea, ceaiuri, limonadă sau siropuri din fructe locale, un hambar transformat în expoziție unde sunt prezentate toate bisericile fortificate din Transilvania și un mic magazin cu produse locale și cărți. Se poate vizita zilnic, între orele 10-18, iar intrarea costă 25 lei.
UNDE NE CAZĂM ÎN VISCRI – GAZDA FAINĂ DE LA ”VISCRI 9”
Cele mai bune cazări din Transilvania au ca brand adresa poștală: Viscri 9, Viscri 32, Viscri 44, Viscri 125, Viscri 195… Având în vedere popularitatea locului și faptul că aceste cazări sunt limitate, în sezon e mare bătalie pe ele și greu reușești să rezervi o noapte într-o locație de acest fel. Dar în luna noiembrie am găsit, fără prea mare efort, exact ceea ce căutam: o cameră frumos amenajată în podul unui hambar, la capătul unei scări abrupte, într-un mix fermecător de vechi și nou. A fost… perfectă!
Camera este mobilată extrem de simplu, folosind atât obiecte tradiționale recuperate și frumos restaurate, cât și elemente moderne, care să facă șederea cât mai confortabilă: o saltea și așternuturi de calitate, tâmplarie din lemn stratificat, o baie dotată cu toate accesoriile necesare și prosoape moi și pufoase. Am apreciat micile detalii, cum ar fi buchetele de busuioc uscat atârnate de grinzile de lemn și priveliștea de la ferestre, spre micuța grădină cu foișor și acoperișurile cu țigle vechi, de tip solzi. Patul îmbia la somn și, în lipsa televizorului, am dormit odată cu găinile, de cum s-a lăsat seara.
Micul dejun, numai cu produse oraganice și îndestulător, este servit în foișorul din grădină. Cafea de la espressor, ouă de casă, pâine proaspătă din sat, dulceață de piersici și de cireșe negre sălbatice care ne-a colorat dinții în albastru, brânză, unt, roșii, pâine prăjită cu mirodenii, zacuscă de casă. Totul proaspăt, gustos și sănătos, cum rar avem ocazia să mâncăm.
Dar mai presus de toate, ce m-a cucerit iremediabil a fost sufletul vesel al curții, cățelușa Langa, un „gentle giant” de ciobănesc mioritic, mereu dornică de joacă cu oricine îi trece pragul.
Mai multe detalii despre cazare găsiți într-un articol separat, aici.
UNDE MÂNCĂM ÎN VISCRI
Pentru un sat atât de mic, sunt o mulțime de locuri unde se poate mânca bine în Viscri. Nu la restaurante propriu-zise, ci la puncte gastronomice locale. Între ele, Viscri 32, La Mariana, Viscri 38, Viscri 125. În sat există și o cafenea și o pizzerie deschisă, cum altfel, de un italian stabilit în Viscri.
Ce este un punct gastronomic local?
Punctele gastronomice locale pot fi descrise ca niște gospodării rurale, unde se gătesc și sunt servite preparate culinare autentice pentru un număr restrâns de persoane. Alimentele folosite provin, în principal, din producția proprie a gospodăriei sau de la producători locali autorizați, punând accent pe rețete tradiționale și autentice. Aceste locuri nu doar că oferă mâncare de calitate, dar contribuie și la promovarea culturii și tradițiilor culinare locale, într-un cadru familial și autentic. În Viscri, punctele gastronomice sunt amenajate în vechile hambare ale gospodăriilor săsești.
Noi am fost la Mariana și, pentru că era deja seară și în afara sezonului, am mai prins doar câteva feluri, printre care ciorbă de perișoare, foarte gustoasă, servită alături de ardei iute și, bineînțeles, de pâine de la brutăria satului. Și am luat și o carafă de socată la 1 litru, delicioasă.
CE E DE VĂZUT ÎN ÎMPREJURIMI
Nici nu stiu cu ce să încep, atât de multe locuri faine sunt în zonă. Dar mai bine să încep cu ce am reușit noi să vedem în cele 2 zile de weekend – bisericile fortificate din Biertan, Saschiz (în interior), Dârjiu și Archita (doar pe exterior), primele trei fiind incluse în Patrimoniul UNESCO.
În total, în Patrimoniul Mondial UNESCO sunt incluse 7 biserici fortificate: Biertan, Valea Viilor (Jud. Sibiu), Câlnic (Jud. Aba), Saschiz (Jud. Mureș), Viscri, Prejmer (Jud. Brașov) și Dârjiu (Jud. Harghita). Însă nu înseamnă neapărat că acestea sunt și cele mai frumoase sau mai bine conservate, ci ține mai mult de chestiuni administrative.
Inițial am avut în plan mai multe, dar, așa cum urma să aflăm pe parcurs, treaba asta de a vizita bisericile fortificate nu e foarte simplă, în special în extrasezon. Majoritatea sunt mai mult închise, din lipsă de enoriași, de personal, de fonduri etc. și au un program de vizitare foarte scurt și pe bază de telefon la custode, care vine cu cheia…dacă se aliniază astrele. Dacă Viscri, Biertan și Saschiz au un orar decent, la Dârjiu și Archita am fost tot pe lângă program, din păcate, iar la altele nu am mai insistat, din lipsă de timp dar și pentru că deznodământul era previzibil.
- BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ DIN BIERTAN
Biserica datează din sec. al XVI-lea și este una din cele mai bine conservate şi impresionante ca dimensiuni, cocoțată în vârf de deal, pare bine de tot supradimensionată pentru mărimea satului de la poale și seamănă mai degrabă cu un castel gotic. Este și cea mai cunoscută și cea mai vizitată dintre bisericile săsești, iar în anul 1993 a fost inclusă in Patrimoniul UNESCO.
Accesul în cetate se face printr-o scară acoperită ce trece pe lângă Turnul Paznicului (azi o mică librărie și casa de bilete sunt amenajate aici). Scara seamănă foarte bine cu Scara Acoperită din Sighișoara.
De cum intri în biserică privirea îți va fi atrasă de impozantul altar cu cele 28 de scene pictate, amvonul din secolul al XVI-lea, stranele realizate artistic şi impresionanta uşă a sacristiei, cu o încuietoare compusă dintr-un mecanism de închidere în 19 puncte, care deţine recordul pentru „cea mai complicată încuietoare din lume”. Inscripția de pe arcul de triumf „anno natalis domini 1522 (…)” indică, cel mai probabil, anul finalizarii construcției bisericii.
În Bastionul estic se află Închisoarea matrimonială, unde cuplurile certate erau închise într-o cameră cu un singur pat, o masă, un scaun, o farfurie, o cană și o lingură, pe care le împărțeau până ce făgăduiau că se înțelegeau din nou. Legenda spune că un singur cuplu nu a putut fi înduplecat.
- BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ DIN SASCHIZ
A fost construită de comunitatea sașilor transilvăneni în secolul al XVI-lea, pe locul unei biserici mai vechi și este un exemplu impresionant de arhitectură gotică. Este una dintre cele mai bine păstrate biserici fortificate din Transilvania și a fost inclusă pe lista UNESCO în 1999.
Turnul de apărare (care se poate vizita) a fost construit în sec al XIV-lea, deci înaintea actualei biserici, fiind transformat în turn clopotniță în perioada în care s-a construit turnul din Sighișoara.
Interesant la biserica din Saschiz este felul prin care s-au strâns fondurile pentru construcție. Dacă o parte din bani au venit de la comunitățile săsești din zonă, o altă parte, destul de consistentă, a venit prin cumpărarea de indulgențe, adică hârtii prin care un credincios catolic putea să cumpere iertarea păcatelor. Pe scurt, își cumpara un loc în Rai. Cel puțin așa își imagina el.
Cetatea Țărănească din Saschiz este o fortificație construită în secolul al XIV-lea, care a servit ca loc de refugiu pentru locuitorii satului în timpul atacurilor otomane.
Datorită distanței considerabile dintre sat și colina pe care a fost construită cetatea, în decursul timpului, Biserica fortificată din Saschiz a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din importanță. Totuși, cetatea a fost îngrijită până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial de către sași.
Acum e în renovare, așa că ne-am mulțumit să o privim de jos, din curtea bisericii.
Și dacă tot ajungeți în Saschiz, nu plecați fără sa faceți o vizită la Tei Teahouse, se află chiar în spatele bisericii și e un loc tare drăguț și cozy unde puteți să vă relaxati în mijlocul naturii la un ceai, o cafea sau, în cazul nostru, o băutură caldă din mere din grădină, cu scorțișoară sau ghimbir. Și să vă întrețineți cu gazda la o poveste, că s-ar putea să aflați chestii faine, cum am aflat noi. Căci următorul obiectiv vizitat, Archita, ne-a fost recomandat fix de proprietarul ceainăriei, altfel n-am fi știut de existența lui. Iar de Tei am aflat de la gazda noastră de la Viscri 9. Se vede treaba că locurile faine din zonă se susțin unele pe altele și e tare bine că localnicii sunt atât de uniți. Iar Viscri 9, Tei Teahouse și Archita sunt toate niște locuri super faine ce merită cu siguranță vizitate.
- BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ DIN ARCHITA
Archita era una din cele mai bogate așezări din zonă pe vremea când Saschizul era capitală de scaun, iar drumul între Odorhei și Saschiz trecea chiar prin localitate. Ridicarea Sighișoarei, după anul 1800, a dus la decăderea Saschizului și, implicit, la izolarea Architei, deoarece drumul secuiesc s-a mutat mai sus, prin Vânători și Cristuru Secuiesc. Însă casele săsești impunătoare, marea majoritate cu parter și etaj (spre diferență de celelalte sate săsești unde casele sunt cu precădere în regim parter), mai amintesc de perioada de glorie a Architei și de bunăstarea de odinioară a localnicilor. Iar în mijlocul satului se află una din cele mai frumoase și bine conservate biserici fortificate din Transilvania, construită în sec. al XIII-lea. Din cele 9 turnuri originale s-au păstrat până în zilele noastre doar 6, iar în ultimii ani ansamblul a fost frumos restaurat. Încă o dată, mulțumim Tei Teahouse pentru sugestie. 🙂
- BISERICA UNITARIANĂ FORTIFICATĂ DIN DÂRJIU
Din păcate am găsit-o închisă, iar la telefon ni s-a spus să revenim duminică între orele 10-13, însă nu ne-am încadrat. Mi-a părut rău că nu am putut s-o vedem decât pe exterior, pentru că, în cazul acestei biserici, interiorul e cel mai special.
Biserica datează din sec. XIII-XIV și este una din cele șapte biserici fortificate incluse în Patromoniul UNESCO. Este una din cele mai importante biserici fortificate secuiești (deci în acest caz nu mai vorbim de o biserică săsească), remarcându-se datorită picturilor murale excepționale. Cel mai valoros tezaur artistic al bisericii din Dârjiu este o pictură murală gotică restaurată de curând, reprezentând legenda Sfântului Ladislau, o legendă foarte răspândită în a doua parte a Evului Mediu pe teritoriul Regatului Ungariei.
Pe baza inscripțiilor de pe frescele aflate pe pereții sudici ai bisericii, se presupune că pictura murală de la Dârjiu datează din anul 1419, inscripția specificând și numele persoanei care a comandat-o: magisterul Paul, fiul lui István Ungi.
- ALTE OBIECTIVE DIN APROPIERE
Cetatea Rupea – la 15 km de Viscri
Satele tradiționale săsești Meșendorf, Criț, Cloașterf – la 15-20 km de Viscri
Băile Homorod – la 20 km de Viscri
Complexul Geologic de la Racoș, format din Lacul de Smarald, Coloanele de Bazalt, Vulcanul Stins, Castelul Sükösd – la 33 km de Viscri
Sighișoara – la 42 km de Viscri
Făgăraș – la 44 km de Viscri
Brașov – la 78 km de Viscri
