Acum să vă zic și cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și cum ne-am luat țeapă cu Myra și cu Biserica Sf. Nicolae din Demre.
După 4 nopți in superbul orășel de coastă Kaș am plecat spre urmatoarea cazare, în Kizilot, la câțiva kilometri de Side, unde aveam rezervate 2 nopți. În caz că vă întrebați ce e așa interesant de văzut în Kizilot de l-am ales pentru cazare, vă zic eu: ABSOLUT NIMIC! Am ales localitatea tocmai pentru a ne odihni, fără tentația de a vizita cine știe ce obiective în jur. Inițial rezervasem în Antalya, dar apoi am realizat că în mod sigur ziua care se voia pentru odihnă s-ar fi transformat în cu totul altceva, pentru că în Antalya chiar ai ce vedea. Așa că am rezervat pe Booking 2 nopți la Esmeralda Butik Hotel, un hotel micuț în Kizilot, cu o piscina faină, mic dejun și cină incluse, la 45 euro/noapte, plajă mare cu nisip la 5 minute de mers pe jos și vreo 2 restaurante ale unor alte hoteluri pe langă plajă. Perfect pentru relaxare.
MYRA ȘI BISERICA SFÂNTUL NICOLAE DIN DEMRE
Fiind doar 280 km între Kaș și Kizilot, planul era să plecăm dimineața, să ajungem la Myra și să vizităm orașul antic pe răcoare, apoi să mergem la Biserica Sf. Nicolae in Demre. Timp berechet de vizitat, niciun stres.
Zis și făcut, înainte de ora 10 eram deja în parcarea de la Myra. Parcarea goala. Ne învârtim noi pe acolo puțin, liniște totală. O grămada de standuri cu suveniruri, toate închise, becurile stinse, nici țipenie de om. O fi prea devreme? N-are cum. Și cât ne holbam noi în dreapta și-n stânga, apare un nene de la pază (cred) care ne scoate din dubii. Situl e închis! Cum închis? De ce, până când? Dar omul nu știe să spună altceva și ne tot repetă că e închis. Ok, asta e, ne mulțumim cu câteva poze prin gard spre Necropola Mării plină de morminte liciene și ne mai uităm puțin prin jur în speranța că găsim un orar, o informație, ceva, orice. Dar nimic, așa că plecăm dezamăgiți spre următorul obiectiv.
În Demre găsim rapid biserica, găsim și loc de parcare chiar lângă ea și o luăm spre intrare. Stupoare, închis și aici! Idem Myra, niciun orar pe poartă, nicio explicație, nimic. Asta e prea de tot. Tot uitându-ne noi în dreapta și-n stânga, la un moment dat apare un băiat pe stradă, cam de liceu așa, zic: clar, știe engleză, acu elucidăm misterul. Ei bine, misterul avea nume și prenume: Kurban Bayram. Ne explică el că e o sărbătoare religioasă mare la ei și din acest motiv totul e închis. Dureaza vreo 5 zile, dar teoretic doar în primele 2 zile sunt închise obiectivele turistice. Să-mi trag palme, pe asta nu o anticipasem. Asta e, bine că am văzut mai de-aproape mormintele liciene din Fethiye (că doar toate seamănă între ele, nu? :)) ), iar cu biserica, cine știe, poate tot răul spre bine. Acolo se lucrează intens și, poate într-un an, doi se mai descoperă și altceva interesant de văzut.
Și uite așa am mai privit o dată prin gard spre unul din cele mai așteptate obiective ale vacanței și am plecat mai departe.
Pe drum, o porțiune faină din șoseaua D400, între Demre și Finike, ne-a facut să mai uităm de supărare. Imediat după prânz am fost deja la cazare, ne-am luat în primire camera, totul curat și frumos, după care până seara am lenevit și ne-am mutat punctul de aplicație între șezlong și piscină.
În dimineața următoare au început deja să ne mănânce tălpile de la prea multă odihnă. Nah, și acum ce facem, că nu avem nimic de vizitat în zonă. Păi ce să facem, hai în Side că nu-s decât vreo 20 km până acolo. :)) Bine că n-am ales un hotel și mai izolat.
Am zis că merită să vizităm puțin Orașul Antic Side (despre care nu știam mare lucru, din moment ce nu fusese planificat) și să luăm pulsul uneia din destinațiile de top ale turismului All Inclusive în Turcia. Și știți ceva? Ne-a plăcut mult!
ORAȘUL ANTIC SIDE ȘI CARTIERUL SELIMIYE
Așezat pe o peninsulă, într-un cadru natural pitoresc, Side (care înseamnă rodie în limba luwiana), a fost, cel mai probabil, fondat în sec. al VII-lea î.Hr. Beneficiind de o poziție privilegiată la Mediterană, a devenit unul din cele mai importante centre comerciale ale regiunii. În anul 333 î.Hr. a fost cucerit de Alexandru Macedon, iar populația a fost rapid elenizată, pierzându-și limba și moneda proprie. În sec. I a devenit un prosper centru de comerț cu sclavi și, chiar și după cucerirea romană a continuat tranzacționarea sclavilor și a dezvoltat o flotă axată pe practicarea pirateriei. 😀 A fost o perioadă de maximă prosperitate pentru Side, negustorii bogați contribuind cu fonduri la ridicarea numeroaselor edificii și monunente din oraș, ale căror ruine le putem vedea azi. Declinul a început în sec. al IV-lea, odată cu invaziile arabe, apoi cutremurele și incendiile au dus la abandonarea orașului până în sec. al X-lea, locuitorii mutându-se în nou fondatul oraș Attalia (Antalya).
CARTIERUL ISTORIC SELIMIYE
În 1895 imigranții turci din insula Creta s-au stabilit în Side și și-au construit casele peste ruinele Orașului Antic, formând cartierul Selimiye, inima turistică a orașului de acum, înțesată de magazine, terase și restaurante. Faptul că Selimiye a fost construit fix peste orașul antic e ușor de ghicit imediat ce ajungi acolo și vezi amplele trotuare din sticlă, sub care se pot vedea ruinele orașului antic. Am mai văzut în multe locuri podele din sticlă, dar niciunde la o scară atât de extinsă. Și în continuare sunt zone în amenajare, probabil pe măsură ce mai descoperă ceva interesant prin subteran le vor scoate la lumină. Impresionant.
Cartierul Selimiye construit peste ruinele orașului antic, ruine ce sunt acum vizibile prin podelele de sticla
Nici nu eram noi pregătiți de-acasă, așa că surpriza a fost cu atât mai mare.
Orașul Antic Side este unul din cele mai bine conservate orașe antice de pe coasta Asiei Mici și tocmai întrepătrunderea asta între vechi și nou îi conferă un farmec deosebit, așa că vă recomand să-l vizitați, mai ales dacă sunteți cazați în zonă, că merită din plin. Tare mă bucur că am ajuns și aici, chiar și pentru câteva ore.
Am stat vreo 4 ore în total, dar se poate pierde lejer o zi întreagă pe-acolo, mai ales dacă ești pus și pe shopping. Ne-am început plimbarea din parcarea uriașă unde este și stația de autobuz și unde sunt „parcate” și cămilele, de unde am luat-o agale pe Liman Cadessi, strada colonadelor și principala arteră pietonală ce duce spre port, după cum îi spune intuitiv și numele.
Primul edificiu întâlnit cum intri în Orașul Antic este Nymphaeum, impozanta fântână romană construită în sec. al II-lea d.Hr. care alimenta orașul cu apă din râul Manavgat, adusă până aici cu ajutorul unui apeduct din care se mai văd pe alocuri câteva fragmente.
Despre apeduct merită spus câteva cuvinte, pentru că realizarea lui a reprezentat o adevărată provocare pentru inginerii vremii, aceștia fiind nevoiți să apeleze la cele mai scumpe soluții posibile. Apeductul capta apa din izvorul Dumanli, cel mai mare izvor carstic din lume (debit de 50 m3/sec.), situat la 25 km distanță de oraș în linie perfect dreaptă, la o diferență de nivel de doar 36 m.
Pe scurt, distanță mare și diferență de nivel mică = provocare. Se impunea un apeduct care să vină în linie cât mai dreaptă, pentru că orice metru în plus adăugat la lungimea apeductului ar fi însemnat o pantă și mai mică. Problema era însă că zona era muntoasă, așadar pentru a-i păstra un traseu cât mai scurt au fost construite 20 de poduri și 13 km de tuneluri, în final apeductul având 30 km lungime, cu o pantă de 0.12%. Adică la 100 m lungime, o diferență de nivel de doar 12 cm! Volumul de apă transportat varia între 35.000-43.000 m3 pe zi în funcție de anotimp, din care o parte alimenta fântâna Nymphaeum, o parte mergea spre băile romane și spre casele celor bogați, prin conducte subterane din ceramică, exact ca la Ephesus și o parte era folosită pentru agricultura practicată pe câmpurile din jurul orașului.
Atașez o poză unde se poate vedea traseul apeductului și locurile unde mai sunt vizibile ruine ale acestuia, pentru cine petrece mai mult timp în zonă cred că ar fi un obiectiv interesant. Izvorul Dumanli și primii 3 km ai apeductului sunt acum înghițiți de barajul Oymapinar.
În acest moment Nymphaeum se află într-un amplu proces de restaurare, ar fi nemaipomenit să reușească să o readucă la forma inițială pentru că e cu adevarat o construcție monumentală. Continuând pe aleea colonadelor ajungem la Templul lui Dionysos și uriașul Amfiteatru de 15000 de locuri. Vis-a-vis de ele se află impozanta Poartă a lui Vespasian și Băile Romane. Aici, pe sub poartă, drumul face o buclă ocolind amfiteatrul și intră în linie dreaptă spre portul antic.
Mai în față începe cartierul Selimiye, inima vibrantă a turismului din Side. Dacă nu vă pierdeți cu firea printre zecile de magazinașe cu haine mai mult sau mai puțin originale și suveniruri de toate felurile și țineți drept pe aleea colonadelor veți ajunge la Templul lui Apollo, locul favorit pentru apusurile din Side și la Portul Antic.
Pe noi ne-a cam furat peisajul vitrinelor și pitorescul clădirilor cu arhitectură otomană, foarte bine păstrate și restaurate și am ajuns la templu mult mai târziu, după ce s-au lipit de noi tot felul de suveniruri, ceaiuri aromate și un turkish delight delicios și dătător de diabet.
Prețurile în Side sunt mult mai mari, uneori chiar duble, față de ce am găsit în Kaș sau Alacati. Și nu peste tot sunt la vedere. După felul cum te abordează vânzătorii se cunoaște că suntem într-o zonă foarte turistică. Totuși, curățenia e exemplară, asta am remarcat și am apreciat din prima secundă. Foarte curat și îngrijit Side. Iar despre cum au scos la lumină parte din orașul antic… artă!Bravo lor.
Acum, după ce am văzut cum arată Side, mi se pare de neînțeles cum mulți din turiștii care se cazează în resorturile din zonă nu sunt măcar curioși să viziteze orașul, unii nici măcar nu știu că există un oraș antic acolo. În schimb, preferă să se chinuie ore în șir pe autocar pentru a vedea Pamukkale, la peste 300 km distanță, de exemplu. În fine… Pentru noi e gata plimbarea pe ziua de azi, vrem să mai prindem câteva ore de relax la piscină, pentru că mâine avem un drum lung până-n Goreme.
Esmeralda Butik Hotel, Kizilot
