Ideea unei vacanţe în Turcia a venit cumva firesc, din dorința unei destinații ceva mai exotice şi mai de aventură decât clasica și previzibila Europa, dar totuși uşor de explorat şi sigură. Şi ce ţară putea fi mai potrivită decât Turcia, care de-a lungul istoriei a însemnat legătura între Europa şi Asia, între cultura vestică şi orientală, un melanj seducator de civilizatii si arome.
Turcia a însemnat o experientă incredibilă și revelatoare în același timp. Nu știu exact la ce mă așteptam de la turci, dar am descoperit o țară fascinantă, cu atâtea locuri deosebite ce ar trebui văzute măcar o dată-n viață de orice călător iubitor de frumos și dornic de cunoaștere. Istorie milenară, orașe antice, locuri despre care am citit doar în cărți, minuni ale lumii și ale naturii și, mai ales, oameni zâmbitori și prietenoși, gata oricând să te ajute cum pot ei, în ciuda barierei lingvistice. A fost prima vacanță în Turcia, dar cu siguranță nu va fi și ultima.
TURCIA, REGINA ALL INCLUSIVE-ULUI… BUT WHY?
După părerea mea, Turcia e ultima țară pe lumea asta care ar fi avut nevoie să-și construiască turismul pe baza sistemului All Inclusive. În principiu, te ocupi de așa ceva dacă ești o țară subdezvoltată, fără infrastructură, fără obiective notabile, eventual și cu oarece probleme de securitate. Dar cum să faci așa ceva când ai atâtea de oferit, atâta diversitate, o infrastructură rutieră de excepție și, overall, ești bine pus la punct cam în orice domeniu? Iar treaba asta dăunează pe termen lung, sunt zone unde infrastructuctura turistică a fost pusă la pamânt de excursiile de o zi făcute din resorturile de pe coastă, turiști aduși de la sute de kilometri distanță, care vin, văd și pleacă înapoi, fără să lase nimic în locurile pe care le vizitează. Localnicii au de suferit, micile afaceri au de suferit, hotelurile dau faliment pentru că nimeni nu rămâne peste noapte și, în final, are de suferit și obiectivul turistic în sine, din cauza suprapopulării doar în anumite intervale orare. Mă refer în special la Pamukkale și la localitatea omonimă, pentru că aici am avut timp să observ efectul negativ cât se poate de evident al adusului turiștilor cu miile și aruncați pe bietele travertine să se calce în picioare preț de câteva ore. În oraș nici măcar nu intră, așa cum vin, așa pleacă înapoi, grăbiți de termenul fixat de ghid. Pierdere pe toate fronturile, atât pentru economia localității, cât și pentru obiectivul turistic care se distruge văzând cu ochii și, în final și pentru vizitatorii care, de cele mai multe ori pleacă dezamăgiți că imaginile idilice de pe internet nu seamană deloc cu ce au experimentat ei la fața locului. Ei bine, să știți că Pamukkale chiar e superb și arată ca în poze, dacă-l vizitezi cum trebuie. Și vă voi demonstra asta în articolul dedicat acestui fenomen cu adevărat fascinant.
ITINERARIU
Itinerariul l-am construit în jurul a trei mari obiective fără de care nu concepeam o vizită în Turcia: Cappadocia, Orașul Antic Efes și Pamukkale, pe lângă care am adăugat și tot adăugat, până a ieșit un circuit frumușel de 20 de nopți și aproximativ 5500 km, care cuprinde unele din cele mai spectaculoase locuri atât din punct de vedere istoric, cât şi ca peisaje naturale, dar în care am strecurat şi câteva zile de relaxare pe frumoasa rivieră turcească. Multe locuri celebre, dar și locuri mai puțin cunoscute care merită explorate. Sunt o mulțime de locuri pe care nu am reușit să le strecurăm în itinerariu, deși tare am fi vrut și aici mă refer în special la zona Mesopotamiei Superioare. Nu e nimic, rămân pe data viitoare.
Traseul a fost următorul: Edirne (1 noapte) → Alaçati (3 nopți) → Kușadasi (2 nopți) → Kaș (4 nopți) → Side (2 nopți) → Göreme (5 nopți) → Pamukkale (2 nopți) → Didymotheiko (GR) (1 noapte).
Cineva mi-a spus, referitor la traseu, că „am tras direct cu tunurile alea mari”. Acuma nu stiu dacă e chiar asa, vom vedea data viitoare. Eu totuși cred că Turcia mai are niște ași în mânecă. 🙂
Am pornit din Timișoara pe ruta Moravița-Niș-Dimitrovgrad/Kalotina-Sofia-Kapetan Andreevo/Kapikule-Edirne, în total 13 ore din care statul la vama aprox. 1h 30 min. Inițial voiam să trecem din Bulgaria în Grecia și să intrăm în Turcia pe la Kastanies, dar văzând că drumul e aproape gol ne-am răzgândit și din Bulgaria am continuat direct spre Turcia.
De la Kapikule până în Edirne am mai avut fix 20 km. De menționat că am plecat la drum la mijloc de iunie, înainte să înceapă marea migrație a turcilor înapoi spre casă. În iulie-august e teroare pe ruta Serbia-Bulgaria-Turcia și ar trebui evitată cu orice preț.
CAZĂRI
Pentru ca ne-am dorit să vedem cum arată Turcia „necoafată”, dincolo de zidurile All Inclusive-ului, am încercat să alegem (acolo unde s-a putut) cazări tradiționale, afaceri de familie, pensiuni sau apartamente private, care să surprindă mai bine farmecul zonei și să ne introducă în atmosfera locală. Și am facut rezervari pe toate platformele posibile: Booking, Agoda, Expedia sau direct la proprietar. Mai multe detaliile despre fiecare loc unde am stat gasiti in articolele urmatoare.
INFRASTRUCTURĂ
La capitolul ăsta Europa poate să-și scoată carnețelul și să ia notițe. În Turcia drumurile naționale arată exact ca autostrăzile noastre, e o raritate să ai drum cu o singură bandă pe sens. În mii de kilometri, de foarte puține ori am întâlnit drumuri cu o bandă pe sens și doar între localități mici. Iar autostrăzile…cel puțin 3 benzi pe sens, benzi late, construite pentru viteza de 140 km/ora. Iar calitatea asfaltului…ca in palmă. De condus, în Turcia se conduce mai atent și mai cu bun simț decât în România. O vacanță cu motocicleta în Turcia chiar e spectacol, în ciuda a ce ne-am așteptat și ni s-a spus.
SIGURANȚA ÎN TURCIA
Turcia mi s-a părut o țară foarte sigură, probabil mai sigură decât multe țări europene. Am umblat prin multe locuri, mai celebre sau mai izolate, nu am simțit niciunde că suntem în pericol. M-am trezit într-o dimineață cu noaptea în cap și am urcat singură pe deal în Göreme să văd baloanele cu aer cald, n-a avut nimeni treaba mea. Cât despre îmbrăcăminte, toată lumea se îmbracă exact ca în Europa. De la sumar, la foarte sumar pe timp de vară. Mitul ăsta al lipsei de siguranță și al îmbracamintei sobre e un mare bullshit…honestly.
CUM SUNT TURCII
DESPRE INTERNET, CASH & HGS
Astea sunt cele mai importante chestii care trebuie rezolvate la începutul unei vacanțe în Turcia și noi am făcut-o chiar în după-amiaza în care am ajuns în Edirne. Ăsta a fost și principalul motiv pentru care am vrut să mergem direct în Edirne și să nu înoptăm undeva pe traseu în Bulgaria, pentru a rezolva din prima zi toate chestiunile astea.
În Edirne am stat la Palmiye Royale Palace, rezervat pe Agoda cu 38 euro/noapte cu mic dejun inclus și parcare privată, amplasat convenabil chiar lângă mallul Erasta, așa că am putut rezolva rapid tot ce aveam în plan:
- cumparat 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞𝐥𝐚 𝐒𝐈𝐌 𝐓𝐮𝐫𝐤𝐜𝐞𝐥𝐥 𝐓𝐨𝐮𝐫𝐢𝐬𝐭 𝐏𝐚𝐜𝐤 cu 30 euro – 20 Gb net din care am folosit vreo 18 cu google maps, ceva clipuri youtube, facebook, am făcut și mult hotspot, pentru 3 săptămâni e foarte ok;
- scos 𝐜𝐚𝐬𝐡 𝐜𝐮 𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐀𝐓𝐌 𝐙𝐢𝐫𝐚𝐚𝐭 𝐁𝐚𝐧𝐤 – banca Ziraat are comision zero pt Revolut;
- cumpărat și încărcat la PTT 𝐜𝐚𝐫𝐝 𝐇𝐆𝐒 – care, în teorie, îți facilitează trecerea prin punctele de taxare de pe autostradă (s-a dovedit o decizie proastă, sistemul nu e bine pus la punct pentru motociclete, în loc de sticker ai un card care nu se lipește cum trebuie pe parbriz și mereu stai cu ochii pe el să nu-l pierzi, apoi camerele nu te citesc din spate și mereu trebuie să intri pe la porțile de plata cash/card în loc de cele pt HGS, în fine, o complicație de care data viitoare probabil ne vom lipsi).
P.S. Pentru a putea folosi Booking.com am instalat un VPN (JAX VPN e gratuit, îl găsiți în Play Store, își face treaba bine). Site-ul de rezervări e blocat în Turcia, deci trebuie accesat din afara țării, iar VPN-ul fix asta face, păcălește sistemul. Problem solved.
Și cu toate lucrurile rezolvate, am pornit la drum a doua zi dimineață direct spre Alaçati.